facebook
youtube

Pescuit la caras, cu varga, pe o balta noua



Am pescuit caras la vargă pe o baltă pe care nu o cunoşteam, de lângă Arad. Ocazie numai bună să verific dacă peştele răspunde şi la nade mai complicate. Concluzia, ca de atâtea ori în pescuit: păstraţi totul cât mai simplu.

Un frumos exemplar de caras salbatic

Un frumos exemplar de caras salbatic

Dacă la prima vedere capturarea carasului pare foarte simplă, să ştiţi că nu este deloc aşa. Sper că după ce veţi lectura articolul nostru, o să trageţi nişte învăţăminte care să vă folosească.

Am pescuit cu două vergi de 5 metri, cu vârf plin, nu blectorat – eu nu sunt adeptul vergilor blectorate. Firul folosit a fost 0,12 mm, pe direct. Pluta – una de 1,25 grame (forma plutei este foarte importantă în pescuitul la caras, vedeţi imaginea), iar cârligul de 14, formă rotundă. Am folosit plumbaj de două feluri: unul simplu, iar în momentul în care peştele mânca mai rău am coborât un tuş (un plumb mic, 0,8 ca număr), pentru a semnaliza mai rapid şi pentru a nu simţi peştele greutatea plumbului grupat.

Poate vă întrebaţi de ce am folosit firul pe direct, fără forfac. Ei bine, balta ascunde şi mulţi crapi, iar firul fiind pe direct speram să scoatem măcar unul, ceea ce s-a şi întâmplat. Am avut vreo şase crapi în băţ, dar am reuşit să scot doar unul, de aproximativ un kilogram.

Nada folosită a fost Special Concurs, porumb şi viermi. Știind că balta este sălbatică, iar apa care intră în ea vine direct din munte, am evitat să folosesc foarte multe combinaţii de nadă şi, mai mult, nu am folosit deloc aditiv.

Special concursul este o nadă foarte aditivată, care, după părerea mea, nu mai necesită niciun fel de aromă. Are şi o culoare închisă şi eram convins că nu am cum să risc cu ea.

Când îţi complici singur viaţa

Am ajuns la locul de pescuit, am făcut prima umectare a nadei, după care am început să-mi despachetez sculele. Ici-colo câte o săritură, ceea ce a avut darul să ne bucure, pentru că aveam speranţe într-o partidă pe cinste.

Odată despachetat, am sondat apa, care nu era tocmai mică – aproximativ 2,30 metri – după care am făcut o a doua umectare a nadei şi ultima. Am ales să supraumectez nada, adică să o fac mai cleioasă, la care am adăugat câteva boabe de porumb cu uşoară aromă de căpşuni şi câţiva viermi. Atenţie, nu prea mulţi, eu ştiind după atâţia ani de pescuit că nada vie folosită în cantităţi mari nu este pe placul carasului.

Prima captura a zilei i-a apartinut partenerei mele de pescuit

Prima captura a zilei i-a apartinut partenerei mele de pescuit

Am hotărât să nădesc aproximativ 10 bulgări la început, fără a continua prea des întreţinerea – iarăşi un lucru care nu-i convine carasului. Cel puţin, în marea parte a partidelor făcute de mine aşa a fost. De aici şi vorba pescarului de competiţie că acest peşte nu este de concurs, mai mult el creează doar neplăceri.

În cârlig am folosit trei viermi, doi albi şi unul roşu, iar după aproximativ 5 minute s-a prins primul caras. Spre surprinderea mea, nu eu am fost acela care l-a prins, ci prietena mea. Am prins şi eu unul, după care a urmat o pauză de aproximativ 10 minute. În acest interval mi-au dat târcoale doi crapi, însă din păcate nu am putut să-i controlez, fiind destui de mari.

După ce am fost chinuit de crapi, a început şi carasul să mănânce constant. Aveam un ritm foarte bun, au răspuns bine la nadă şi la felul cum am pregătit-o, spre bucuria mea.

După câteva ore de scos peşti, timp în care am mai nădit doar cu doi bulgări, am vrut să văd dacă-mi complic viaţa şi am introdus în nadă o cantitate destul de mare de viermi. Am nădit încă o dată cu vreo şase bulgări şi am aşteptat. Am prins încă un timp, după care trăsăturile au dispărut cu desăvârşire.

În prima fază am avut un plumbaj grupat, iar cârligul a stat cam 15 centimetri pe fundul apei, un stil tipic pentru caras. Distanţa de la plumbi la cârlig era cam de 30 de centimetri. Mi-a venit ideea să fac o modificare, şi anume să cobor o alică mică din plumbaj la 15 centimetri de cârlig şi să sondez în aşa fel încât cârligul să fie deasupra fundului.

Spre surprindera mea, imediat după această modificare am prins un caras. Trăsătura însă nu era ca înainte, când ridica pluta brusc şi pleca într-o parte. Acum s-a scufundat uşor, de parcă s-a agăţat de ceva.

Am continuat într-un ritm bun câteva ore, iar caraşii intrau foarte bine. Trăsăturile erau destul de anemice, dar erau. Aceasta a fost pentru mine dovada că nada vie în cantitate mare îi satură şi îi face să devină mai mofturoşi.

Nadă simplă

Pentru că nu aveam stare, am schimbat din nou tactica. Văzând că în jurul plutei apar bulbuci, mi-am dat seama că au venit crapii în zonă. Nu am mai stat pe gânduri, am pus în cârlig o boabă de porumb, adâncimea am făcut-o mai mare cu 15 centimetri şi am aşteptat. Însă puţin, pentru că pluta a plecat brusc la fund, moment în care am înţepat şi, spre surprinderea mea, am prins un morunaş frumos cum de mult nu am mai văzut.

Unul dintre ciortanii pe care am reusit sa ii aduc la mal

Unul dintre ciortanii pe care am reusit sa ii aduc la mal

Imediat am repetat mişcarea cu boaba de porumb, iar după câteva momente aceeaşi mişcare. De această dată am prins un crap de aproximativ un kilogram, după o luptă de 5 minute. În cealaltă baltă, din spatele meu, aud urlete de bucurie: un prieten pescar tocmai capturase un somn de toată frumuseţea, de 6 kilograme, la râmă neagră.

După o oră, aceeaşi persoană a mai prins un crap de aproximativ 3 kilograme, moment în care mi-am dat seama că nu aveam nicio şansa la aceşti peşti dacă pescuiesc cu varga. Însă cu siguranţă data viitoare voi încerca să găsesc peştii mai mari.

Chiar dacă am continuat să prind caras într-o veselie, mi-am dat seama încă o dată cât de dificil poate fi acest peşte. O să vă întrebaţi dacă folosim aditivul şi când îl folosim. De obicei, se foloseşte aditiv de caramel, este preferatul carasului, nicidecum căpşuna, cum se aude.

Ei bine, folosim acest aditiv când pescuim la început sau sfârşit de sezon, când temperatura apei este scăzută, sau putem să îl folosim şi în timpul verii, dacă locul unde pescuim este o suprafaţă mare şi adâncă.

Un exemplu este barajul de la Vârşolţ, unde se ţin atâtea concursuri naţionale şi unde peştele răspunde foarte bine dacă nada este aditivată cu aditiv lichid sau praf de caramel.

Deci, dacă ar fi să tragem o concluzie după această partidă, ar fi aceea că pescuitul la caras poate să fie dificil sau simplu, asta în funcţie de cum ni-l facem noi.

Dacă mergeţi într-un loc pe care nu îl cunoaşteţi, procedaţi aşa cum am făcut şi eu: nadă simplă fără arome, fără multă momeală vie în nadă şi umectaţi nada foarte bine. Atenţie însă, acest lucru este valabil şi în locurile unde se află mai multe dimensiuni de caraşi.

Dacă introducem în nadă tot felul de lucruri, după cum am auzit – aditivi, momeală vie, două-trei feluri de nadă – riscăm să prindem doar caraşi mărunţi, fără a captura adevăraţii peşti aurii.

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +4 (din 4 voturi)

 Printeaza acest articol

Tags: , , , , ,

Nu exista articole similare.

Adauga un comentariu

Loading...


Loading...