facebook
youtube

Pescuit la platica. Platici cu buze mici



Am spus-o si o mai spun: sunt un fanatic al pescuitului de finete la platica, ca atare am “lins” volume intregi cu literatura de specialitate ca sa ma dumiresc care sunt secretele acestui pescuit deosebit de frumos. Poate ca ar trebui sa recunosc aici ca intotdeauna un “batrin” face mult la casa omului. Este o exprimare metaforica, deoarece pe Dorel Harsan il stie o lume intreaga, el sfidind cu fruntea sus orice apropiere de termenul “batrin”. Iar maestrul, fie ca te-a cunoscut la magazinul sau, ca fie te-a intilnit pe malul apei, fie ca a dat cu tine de pamint la sala de judo, oricare ar fi fost situatia, te-a invatat ceva.

platica_d092f01.jpg

De regula, cum s-a instalat frigul, pescarii de stationar abandoneaza dotarile pentru pestii pasnici si se arunca la grumazul viclenei stiuci sau al enigmaticului mihalt.

Am fost tentat si eu sa procedez la fel ca altii, dar zilele care au urmat lui Mos Nicolae au adus pe plaiurile aradene soare, caldura, buna-dispozitie si… platica.

Preludiul la pescari n-are nimic cu sexul!
O dimineata rece de vineri. M-am trezit din obisnuinta pe la ora 7.00, am scos nasul pe fereastra si am vazut ca cerul scapase peste noapte de amenintarea norilor. M-am inveselit brusc si am inceput sa ma echipez de pescuit, asta in timp ce nevasta-mea, care se „echipa” la randul ei pentru serviciu, arunca priviri neprietenoase vazand pornirea mea: „Daca te trimiteam eu sa stai in frig, nu mergeai!” Bineinteles, mama, am spus eu in gand, deoarece nu vroiam sa o necajesc mai mult decat era deja, stiind ca eu sunt deja in concediu.

Dupa ce am facut livrarea nevestei la slujba si mi s-au trasat directive cu privire la ora de intoarcere: „vezi nu sta prea mult sa nu racesti !”, am luat-o la picior catre magazinul lui nea Doru, ca sa ma „alimentez” cu niste momeala si nada. La ora aia nu stiam exact unde voi merge, dar am simtit un imbold care imi spunea: „la Silviu pe balta s-ar putea sa faci treaba”.

Ca urmare a discutiei cu nea Doru, m-am blindat cu „libelule”, am cumparat o punga de nada MarosMix XXL si una de MarosMix Extra, o pungulita de aditiv pulbere Chocolatix de la VDA si un flacon de aditiv lichid caramel, tot VDA. Mai aveam de acasa si o punga de pesmet fin, bine prajit, subtilizat din rezervele doamnei, iar in masina, o cutie buna de viermi. Inarmat astfel, am plecat la balta avand in minte sfatul lui nea Doru: „nu le da multa nada, nadeste cu bulgari marunti, aditiveaza bine nada si nu uita sa bagi in ea multi viermusi si larve”.
Nea Doru nu stia unde ma voi duce, dar stia ca imi place platica!

Full contact cu natura salbatica
Balta lui Silviu, de care pomeneam mai sus, este un iaz superb, amenajat de un amic, pe nume Silviu Moga. I-am dat numele pentru ca merita sa fie pomenit, chiar si numai pentru efortul pe care l-a depus ca sa transforme in cativa ani o mlastina intr-un loc de pescuit extraordinar.

Este adevarat ca accesul la paradisul pierdut se face cu restrictie, dar omul, stiind ce mentalitate au unii dintre pescarii din zona, si-a luat masuri de precautie. Ca atare, micul paradis este pazit de „Neamtul”, omul lui Silviu, ajutat de niste frumuseti de ciobanesti mioritici care stau tolaniti in iarba si se fac ca nu te vad! Doar se fac!

Am facut pana la balta cam trei ceasuri, asa ca pe la ora 11 abia apucasem sa ma instalez. Aerul era inca rece, dar nutream speranta ca soarele care aparuse va incalzi nitel atmosfera.

Am ales sa pescuiesc la Sheffield. Am o lanseta de 3,90, produsa de cei de la Triana, cu actiune medie, o minune de bat care se comporta senzational chiar si cu peste mare, de 2, 3, 4 kg, iar mulineta, o jucarie simpatica, este opera nemtilor de la Balzer (model MTX Match, 10 rulmenti si o viteza de recuperare de 7,1:1). Firul folosit de mine pentru acest stil este Tubertini Special Inglese, maroniu, scufundator, de 0,12mm, si forfac de 0,10mm Triana Potenza, de care leg carlige Kamasan sau Gamakatsu de 16.

 

Pluta utilizata a fost un waggler Triana, pana de paun, 4+2g pe care l-am fixat pe fir, printr-un opritor Milo.
Soarele isi facea simtita prezenta din ce in ce mai puternic, iar suprafata solului incepea sa se inmoaie, asa ca am cautat un loc mai tare cu iarba acoperita, inca, de o bruma groasa ca mustata lui Mos Craciun, ca sa nu ma innoroiez de tot. Acolo am inceput sa prepar nada.

Pentru inceput, am amestecat o jumatate de punga de MarosMix XXL cu jumatate de punga MarosMix Extra, la care am adaugat jumatate din cantitatea de pesmet. A rezultat aproximativ 1,2 kg de nada. La amestecul de nada grosiera, am adaugat 5 linguri bune de aditiv pudra Chocolatix. Am omogenizat bine totul, apoi am impartit cantitatea de nada in doua.
Jumatate am combinat-o cu aditiv lichid cu aroma de caramel, cam jumatate de flacon, si am amestecat-o pana am vazut ca a cuprins tot aditivul. La amestecul rezultat, am adaugat 10 portii larve si 4 portii de viermi. Am umezit apoi cu 200 ml apa pana ce am obtinut o consistenta mai mult umeda decat uscata.

Am luat apoi 10 minute de pauza, ca amestecul sa se „activeze”, si in tot acest timp m-am gandit ce sa fac ca sa colorez mai bine nada. Pesmetul si aditivul Chocolatix nu reusisera sa o innegreasca suficient si nu aveam la mine nimic mai bun, negru sau rosu. M-am uitat in jur si mi-a venit o idee salvatoare! Musuroaie de cartita! In jurul meu era plin de musuroaie proaspete, care contineau un pamant negru ca taciunele.

Am impartit inca o data cantitatea de nada preparata in doua si am amestecat pe rand jumatatile cu pamant de musuroi. A iesit o combinatie mortala. Daca as fi fost platica, innebuneam de pofta!
Asa am crezut eu, dar am avut ceva emotii la inceput…

La finalul „procesului tehnologic”, am umezit inca putin nada rezultata, dupa care m-am apucat de nadit. Bulgari mici, cam cat mingiutele de golf, lansate la minut, si cam 10 bucati la o repriza de nadire. Locul de pescuit ales era la 15 metri de mal, adincimea apei fiind acolo de circa un metru. Era un prag cu apa de un metru, care cobora apoi la 1,5-2 metri. Fundul apei era nisipos, asa ca nu se putea sa nu apara jupaneasa platica.
Am uitat sa spun ca, atunci cand incercasem apa, am crezut ca-mi ingheata degetele. Ce-or fi avand in cap platicile daca mananca pe frigul asta, mi-am spus, dar, stiti cum e, speranta moare ultima!
Panaceul universal impotriva frigului a fost termosul cu ceai fierbinte si rom pregatit (cu drag, de data asta) de nevasta-mea inca de dimineata. Avantaj eu!

Crede si nu cerceta
Asadar, fara a sti exact care va fi deznodamantul incursiunii mele, am executat prima lansare, nu inainte de a sacrifica pe altarul zeitatilor inotatoare patru bucati larve rosiatice, transparente, frumoase, numai bune pentru carligul de 16, larve pe care le-am strapuns 2 la mijloc, 2 la cap, adica acolo unde sunt mai inchise la culoare.

Am mai aruncat apoi doi bulgari de nada, de data asta exact pe locul unde se afla pluta, si a urmat asteptarea.
Dupa vreun sfert de ora, a venit prima trasatura si prima platica cat palma a ajuns in juvelnic.
Atentie! La pescuitul platicii, daca nu luati pestele acasa, dotati-va cu un juvelnic larg, lung si fabricat din material englezesc, deoarece acesta nu rade mucoasa de pe corpul platicii, pestele nu pierde solzi si astfel aveti sansa sa-l mai prindeti si alta data. Eu folosesc un juvelnic de competitie, fabricat de SPRO, cu 7 inele, care se comporta excelent.

Dupa aceasta prima captura, a urmat o perioada de pauza, fapt pe care l-am pus pe seama agitatiei de la locul nadit. Se vedea deja ceva miscare pe substrat. Eu lansasem la circa 20 cm dreapta de locul unde facusem nadirea grea si am urmarit atent ce se intampla in locul nadit. La suprafata apei, se observau coloane subtiri de bule de gaz, eliberate de pe substrat de pestii care scurmau in nada! Aveam confirmarea ipotezei ca platica mananca si pe frig.

Dupa ce au „topit” patul de nada, platicile au inceput sa exploreze zona pe care am lansat ultimii doi bulgari de nada si am avut prima captura rezonabila: o „bucata” de circa 400 de grame. Am rasuflat usurat ! Care va sa zica, nu dormiti, cucoanelor!
A urmat una dintre cele mai frumoase partide de platica facute de mine, cu doua rupturi care au fost cu siguranta crapi sau amuri si cu emotia unor driluri superbe. La fiecare al treilea peste prins, mai aruncam doi, trei, bulgari mici de nada si, in felul acesta, am putut sa retin atentia platicilor pentru aproape patru ore, dupa care frecventa muscaturilor a inceput sa scada. Motivul a fost aparitia unui front noros, care a facut ca aerul sa se raceasca brusc cu vreo 2-3 grade, ceea ce a afectat atat pestele, cat si pescarul.

Se facuse deja tarziu, iar sederea mea prelungita pe balta nu se mai justifica, asa ca am adunat incet „harnasamentul” si am baut restul de ceai din termos.

Rezultatul celei mai frumoase experiente in ajun de Craciun: 7,4 kg de platica sanatoasa, care s-a intors nevatamata la matca fara un solz miscat, dar ceva mai bine hranita!

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: 0 (din 0 voturi)

 Printeaza acest articol

Tags: , , , , , ,

Nu exista articole similare.

Adauga un comentariu

Loading...


Loading...