facebook
youtube

Pescuit stationar pe Bega (I)



Pescuitul stationar pe Bega imi place pentru ca este provocator. Cleanul, babusca sau scobarul sunt doar cateva din speciile vizate de catre pescari.

zile_grele_pe_bega_4c01b3a.jpg

Printre pescarii de aici circula un soi de legenda cu doua variante: una e ca nu se prinde mare lucru, cu exceptia catorva locuri de scobar de la Iosifalau in sus, iar cealalta pretinde de-a dreptul ca nu e peste pe raul asta, sa-ncreteasca ala care va zice altfel!

Ceva clean, babusca si scobar

Adevarul este ca pe Bega nu faci kilogramele pe care le faci pe Timis ori pe Mures, cu exceptia unor locuri de scobar, pe ici pe colo, cum ziceam mai sus. E un rau mic, de 20-30 m latime. Asta cred ca si face dificultatea pescuitului, aici. Intr-un spatiu de apa atat de redus, nu numai ca nu ai marile concentrari de peste pe care le gasesti in raurile mari, dar chiar si atat cat este, pestele e greu de prins pentru ca e extrem de mefient. E foarte sperios si foarte selectiv cu ce duce la gura. Grunduri cu fire de 0,30 mm, carlige de 10 (sau, mai rau, si mai mari), buchete de 7 viermi, rame mari, mamaligi? Uitati-le urgent! Bega nu e nici Surduc, nici Sarulesti, nici mama traistei. Un kil sau doua de peste, asta e tot ce puteti spera in cateva ore de pescuit, cu conditia sa va adaptati tehnica de pescuit la specificul acestui rau superbisim. Si pentru ca stiu ca, asemenea Begai, sunt si alte rauri de calibru asemanator prin tara, nu exclud ca lucrurile despre care vom vorbi in continuare sa fie in buna masura valabile si la pescuitul pe acestea din urma.

Cele trei mari secrete ale pescuitului pe Bega
Sa fim clari, intai. Nu despre scobaritul din cele cateva zone specifice ale raului vom vorbi. Ci despre pescuitul din zonele aflate intre intinsurile cu scobar, zone cu apa mai adanca, cu maluri mai mult sau mai putin salbatice si cu o populatie de peste care nu exclude scobarul, dar include mai ales clean, babusca, morunas, mreana (in general mica, sub 0,5 kg, si rara), biban, batca, cosac si platica (rarisim). Ziceam, deci, ceva despre trei secrete. E posibil sa fie si mai multe, nu-i exclus. Dar, in scurta viata pe care mi-am petrecut-o pe malurile Begai (am mai dormit, totusi, si pe-acasa), trei sunt lucrurile esentiale care, odata observate si puse la lucru, au transformat iesirile pe acest rau intr-un regal. Nu cu mult peste (lucru imposibil aici) si nici cu monstri (de care nu am dat si care nici nu ma intereseaza). Ci cu cativa pestici frumosi, pe care ii puteti avea si voi, daca tineti cont de ceea ce cred ca este abc-ul pescuitului pe Bega: 1. faceti-va vadul in mal, in marginea curentului principal. 2. faceti nada si dati-o intr-un anume fel, despre care vom vorbi imediat 3. echipati-va din start cu doua fix-uri: unul pentru un pescuit la clasicul tarat, altul pentru un pescuit la retinut, cu linia blocata in curent. Le luam pe rand.

Primul secret. Vadul 
Priviti fotografia cu atentie si ganditi-va la urmatoarele lucruri. Intre barajul de la Topolovat si cel din amontele Timisoarei, segment de rau pe care se gaseste si locul pe care am facut pescuitul pentru acest articol, caracteristica raului este un curent de apa extrem de puternic. Un pescuit facut pe curentul principal este lipsit de sens. Nu doar ca forta de curgere a apei este foarte mare, dar pe substrat nu e decat nisip, insuficient ca sa retina particulele alimentare de tot felul de care au pestii nevoie ca sa se hraneasca. Zona de mal este mult mai interesanta, din acest punct de vedere. Tot ce e hrana pentru pesti provine de aici si se cantoneaza aici. Locurile pe care le prefer sunt cele in care albia raului e cat mai ingusta (semn ca adancimea apei este mai mare) si in care malul coboara aproape imediat la adancimea maxima. Si atentie! Daca spunem “zona de mal”, nu inseamna deloc ca ne intereseaza apa care sta, apa cu curent slab ori contracurentii! Nu. Pescuim intr-un curent clar si regulat, dar nu in cel principal, ci la “marginea” lui. E curentul pentru care, ca sa va faceti o idee, e nevoie de o oliveta de 5-8 g ca sa tii o linie cu pluta blocata, fara ca oliveta sa fie ridicata de pe substrat de forta apei. Adancimea din aceste zone se invarte in jurul lui 2 m, plus/minus in functie de variatiile de nivel ale raului.

Al doilea secret. Nada si felul in care nadesti
Nu bombe cu lut care se desfac intr-o ora! Nu mamaligi! Nu kilograme nesfarsite de nada! Uitati de obiceiurile scobariste de pe Timis sau Mures. S¢ineti cont ca aveti in fata un rau mic si cativa pesti. Nu-i bombardati cu bulgari uriasi, pentru ca ii speriati. Nu le dati mult, pentru ca nu sunt multi. Si nu le dati nade bine colate/lipite, pentru ca ceea ce fac scobarii de pe Timis nu vor face niciodata clenii si babustile pe care ii/le aveti, cu preponderenta, in fata. Adica nu vor sparge cu dulcele lor botic bucataria tare pe care le-ati administrat-o, pentru simplul fapt ca nu sunt nascuti pentru asa ceva. Caracteristica stilului lor de hranire este culegerea rabdatoare a tot ceea ce apa le aduce ca, asa cum spun englezii, particule. Una de aici, una de acolo, una de pe fundul apei, alta de la o palma deasupra lui, care cum vine. Nada voastra trebuie sa respecte in mod obligatoriu acest lucru. Trebuie sa produceti o sursa discreta de particule de pesmet, de uruiala fiarta de porumb (vorbim imediat despre asta), de canepa macinata, de viermi (mai ales viermi) si de ce mai doriti. Pentru acest lucru, e imperios necesar ca nada sa se desfaca in primul minut al aterizarii ei pe fundul apei.

O reteta posibila
Articolul nostru este centrat pe 3 partide de pescuit facute pe Bega in septembrie trecut. Am experimentat mici variatii ale retetei de nada, cu rezultate despre care vom vorbi. Iata prima reteta, cea din, sa-i spunem, ziua I, zi in care a fost prins si maretul clean din pagina de titlu (nu suficient de maret, totusi, ca sa se compare cu prietenul ReluXXL, care il tine in maini).

Pesmetul este unul alb, banal, cu granulatie mica-medie (1-2 mm), din comertul alimentar. Boabele rase de porumb natur au avut rostul sa testeze o informatie provenita de la alti pescari, de la care aflasem ca facusera treaba pe rau cu asa ceva. Astazi, rezultatul a fost zero. De cate ori am pus porumb pe carlig, nu am avut nici o trasatura. Probabil ca pentru un rezultat pozitiv e nevoie de mai mult porumb si de un timp mai indelungat (zile) de obisnuire a pestelui. Iar Brasem-ul (in oricare dintre cele doua variante) si canepa macinata (ori prajita – ceea ce o face mai atractiva -, ori neprajita) sunt ingredientele de care nu ma dispensez niciodata cand nadesc pe rau.

Cum dam nada?
S¢inand cont de dimensiunile reduse ale raului, ma feresc sa fac bombardamente zgomotoase. Nu fac niciodata bulgari de nada cu ambele maini, ci cu una singura. Cata nada intra intr-un pumn, e suficient. Cum ajung, intai imi prepar nada si, dupa ce imi instalez platforma si scaunul, daca sunt pe un loc pe care il stiu, incep nadirea. Arunc un bulgare mic si imi desfac betele. Arunc altul si imi leg liniile. Arunc din nou si sondez apa (stiu locul, dar vreau sa vad exact cat e nivelul apei astazi). Inca unul si imi desfac minciogul. La inceput, o data la 2-3 minute pleaca un bulgare. Dupa primii 10, reduc ritmul si fac intretinerea o data la 5 minute. In felul acesta, nu am nevoie de mai mult de 2-3 kg de nada finita in circa 4 ore de pescuit.
-UNDE? – la cel putin 5-7 m (in functie de taria curentului) in amonte de vad, pe linia pe care va evolua pluta. De ce asa departe? Intai, pentru ca nada este facuta astfel incat sa se desfaca imediat cum ajunge pe substrat. Acest lucru presupune ca bulgarele nefiind strans atat de tare in mana, el va incepe sa se desfaca putin chiar inainte de a ateriza pe fundul apei. Am, de aceea, tot interesul ca acest lucru sa se intample in amonte de vad, si nu in fata mea, ca sa nu duc pestii prea in aval, dincolo de lungimea liniei mele. In plus, pestele de aici este prea salbatic ca sa se simta in siguranta hranindu-se in timp ce deasupra capului lui bufneste nada.

Uruiala de porumb, nu mamaliga
Nu pun niciodata, dar niciodata, mamaliga in nada, pentru ca este prea colanta si prea greu de amestecat cu nada. Prietenul meu Dragos Popa, din Pitesti, mi-ar spune ca nu m-am gandit destul, dar el adauga mamaliga in nada (intr-un fel despre care va vorbeste in cartea noastra, La Peste) in baltile sau canalele in care pescarii folosesc frecvent mamaliga. Nu e cazul nostru, aici. Cu toate acestea, nici nu-mi trece prin gand sa renunt la porumb. Este un ingredient esential pentru orice nada, pentru orice peste. Inlocuitorul perfect de mamaliga este, dupa mine, uruiala de porumb. Adica macinatura grosiera de porumb, destinata pasarilor de casa, pe care o gasiti in piata agro. Sugestia mi-a dat-o, demult si indirect, printr-o revista de pescuit, campionul francez Jean-Jacques Chaumet.

Ideea este sa o puneti in exces (!) de apa (altfel, se face ca mamaliga), sa-i dati un clocot seara, sa opriti focul si sa o treceti dimineata printr-o sita alimentara mare, sub jetul apei de la robinet. Rezultatul este o masa de granule de uruiala, umflate de apa, deloc lipicioase, care se pot omogeniza perfect cu nada. Atentie la proportie! Extrem de hranitoare, satura usor. 200-300 g de produs fiert sunt suficiente pentru 2-3 kg de nada. Restul, tineti in pungi portionate, in congelator.

Grija mare la pamant
In orice magazin de pescuit ar trebui sa puteti comanda o sita mare pentru nada. Foloseste perfect ca sa obtineti un pamant omogen, curat, lipsit de cocoloase si corpi straini. In principiu, o sita cu orificii de 4 mm face oficiul de sita universala, pentru nade nu prea fine si pentru pamant, nici el prea fin. In privinta pamantului, grozav ar fi sa dati de o sursa gata umezita, ceea ce, indeobste, nici nu e greu de gasit, din moment ce dai la o parte stratul uscat de deasupra si, daca nu e seceta, dedesubt gasesti exact ce iti trebuie. De ce e bine sa fie umezit? Pentru ca doar umezit se amesteca bine cu nada (si ea umezita in prealabil), iar daca este uscat, operatiunea de umectare e destul de laborioasa (si cere niste precautii asupra carora nu e loc sa insistam aici). Odata gasit, e de sapat, fratilor, si de sitat. Apasati bine pamantul in plasa sitei si nu insistati sa spargeti cocoloasele prea tari. Aruncati-le.

Ce fel de pamant?
Cu toate ca imi fac provizii si acasa, pentru Bega nu-mi bat capul prea mult cu chestiunea aceasta, din simplul motiv ca in zona malului raului gasesc exact ce imi trebuie. Evident, caut in primul rand musuroaiele de cartita, insa tineti cont ca nu in orice fel de musuroi pamantul este de calitate. Nu de putine ori, el este atat de colat si de aglomerat in cocoloase lutoase si tari, incat e de nefolosit. In fond, calitatea pamantului de cartita este calitatea pamantului in care aceasta isi face galeriile. Daca acest pamant e de nefolosit, nici ceea ce scoate afara cartita, in musuroaie, nu are cum sa fie mai bun. Pentru ca esential este ca nada sa se desfaca urgent pe fundul apei, pamantul trebuie sa nu fie prea legant. Chiar umezit cum este, frecat intre degete trebuie sa se faramiteze in particule fine. Un aspect nisipos al pamantului poate fi un semn bun, cu conditia sa nu fie prea mult nisip. Luati un pumn in mana si stringeti. Daca se compacteaza bine dupa o oarecare presiune, e bun. Daca apasati apoi bulgarul obtinut cu degetele si acesta se sparge in cativa bulgari mici, e perfect. Daca apasarea nu reuseste sa sparga bulgarele, pamantul e prea colant si, in cazul nostru, nu este bun.

Dictionar.
Brasem – stimulator de apetit, produs clasic al firmei Van den Eynde. In flamanda, Brasem inseamna „platica”. E un aditiv cu spectru de actiune general, destinat la origine platicii si babustii, dar eficient la toate speciile de pesti.

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +2 (din 2 voturi)

 Printeaza acest articol

Tags: , ,

Nu exista articole similare.

Adauga un comentariu

Loading...


Loading...