facebook
youtube

Nadirea cu pamant in pescuitul la Dunare



Nadirea cu pamant in pescuitul la Dunare. Pescuitul in ape cu un curent sustinut, pun probleme in ceea ce priveste nadirea.

dunare_5b3bbb4.jpg

In curent nada este rapid spalata si deplasata in aval ceea ce determina si pestii sa se deplaseze in aceeasi directie. Ori pescarului odata instalat ii este destul de greu sa se mute in josul raului la intervale regulate de timp, ca sa mentina contactul cu cardul de pesti care se hraneste cu nada.

Tehnici de nadire pe Dunare

Pentru a evita sau limita deplasarea particulelor de nada sub actiunea curentului exista diferite metode. Fie pescarul va nadi mai in amonte, la o distanta care depinde de viteza curentului, fie va folosi in nada o cantitate mare de pamant lutos care are rolul sa fixeze nada la locul lansarii si, desfacandu-se lent sa „dea drumul” la nada incetul cu incetul. Pentru o partida de pescuit de cateva ore astfel de metode sunt eficiente. Ce ne facem insa atunci cand vrem sa pescuim cateva zile la rand in acelasi loc, acolo unde ne instalam o tabara de campare pe malul raului. Pe Dunare pescarii nadesc indeobste cu boabe de porumb, pentru ca acestea, ca orice fel de boabe in general, au capacitatea sa tina pestele mai mult timp pe locul nadit si reprezinta o nada ieftina si eficienta. Insa datorita formei lor rotunjite si greutatii lor reduse boabele de porumb, si in general orice fel de boabe sunt deplasate permanent de curentul apei. Chiar in locurile cu un curent mai redus: meandre, locuri cu structuri subacvatice, deplasarea boabelor este permanenta, chiar daca se produce cu o viteza mai mica. In ape adanci de 4-8 m, asa cum sunt cele de la Dunare, trebuie tinut cont de faptul ca boabele lansate la locul de pescuit vor atinge substratul apei la 2-3 distanta de locul in care au fost lansate si se vor deplasa permanent sub actiunea curentului apei. Pescarii localnici previn aceste probleme amestecand boabe de porumb cu pamant lutos, luat din mal, cu care formeaza niste bulgari, pe care ii arunca la locul de pescuit, din timp in timp, inaintea partidei de pescuit. Exista insa o varianta si mai buna.

Reteta (nada) beton
Nada nu are o reteta batuta in cuie ci poate contine o multitudine de componente, in functie de posibilitati si de dorinta pescarului. Ceea ce conteaza este calitatea pamantului ce urmeaza a fi folosit si proportia intre acesta si nada vegetala. Pentru pregatirea nadei de Dunare, sau apa curgatoare mare putem utiliza orice fel de boabe si seminte (porumb, grau, canepa, orez, naut, in, mei, orz, ovaz, mazare si lista poate continua) de asemenea paine uscata, srot de floarea soarelui, pelete, paste fainoase, biscuiti, cus-cus. Resturile de paine uscata le putem colecta din timp, sau le procuram de la unele brutarii, care vand paine uscata la sac. O combinatie de mai multe boabe si seminte nu poate decat sa fie mai atractiva pentru pesti. Painea uscata se tine la inmuiat cateva ore dupa care se scurge apa si se siteaza bucatile de paine pline de apa printr-o sita cu ochiul mare.

Boabele, semintele si eventual pastele fainoase se fierb separat. Pentru liantul care va lega toate aceste componente de nadire vom cauta un pamant lutos sau argilos. Cei care campeaza pe malul Dunarii pot folosi pamant obtinut din mal, care are avantajul ca este deja clisos, insa trebuie avut grija ca pamantul ales sa nu fie prea nisipos. Pamantul se va marunti, eventual se poate chiar sita, dar daca este lutos aceasta procedura este mai dificila. Cu cat pamantul va fi mai omogen, componentele de nadire se vor amesteca mai bine iar „caramida” de nadire va rezista mai mult timp. Odata omogenizat pamantul el se amesteca cu componentele de nadire, descrise mai sus intr-o proportie de 5:1 pana la 10:1 (zece parti pamant la o parte nada), proportie care depinde de viteza curentului la locul ales pentru pescuit.

Forme de nadire
Pamantul si cu componentele de nadire se vor amesteca fie intr-un recipient mare de nadire (bac mare sau lighean) sau, daca exista posibilitatea, chiar intr-o roaba cu ajutorul unei lopeti! Trebuie sa tinem cont de faptul ca pregatim nada pentru cateva zile, de obicei pentru mai multi pescari si pentru un rau mare, cu un curent sustinut, iar raportul mare de pamant creste mult cantitatea de amestec de nadire. Este nevoie de ceva efort pentru o omogenizare buna, mai ales daca pamantul nu a fost sitat in prealabil, dar este o etapa absolut esentiala, pentru ca de gradul de omogenizare intre componente depinde rezistenta nadei la actiunea curentului. Daca este nevoie amestecul se va mai umecta ca sa se lege bine amestecul, pamantul jucand rolul liantului, cu atentie pentru a nu transforma continutul in noroi. Pentru umectare este de preferat sa folosim chiar apa in care au fiert boabele si semintele (in special cea de la canepa si porumb care este foarte aromata). Dupa o omogenizare cat mai buna a amestecului de pamant si componente de nadire se alege un recipient de plastic, de forma rectangulara, plata, cu volum de 1,5-2 litri (se poate utiliza un recipient gol de inghetata). Recipientul se umple cu amestecul de nadire si vom avea grija sa tasam si sa batem bine pentru a obtine un amestec cat mai compact in recipient. Forma se rastoarna (prin lovirea fundului si a lateralelor cutiei, pe o scandura, sau direct pe pamant si se lasa la uscat 1,5-2 zile in plin soare. In conditii particulare (canicula similara verii acestui an) putem avea surpriza ca operatiunea de uscare sa se incheie chiar dupa numai cateva ore de arsita). Obtinem un soi de caramizi de chirpici, extrem de eficiente la pescuitul in ape cu un curent puternic.

Lansarea la apa
Vom avea grija ca pe parcursul zilei sa mutam „caramizile” puse la uscat astfel incat ele sa se afle in soare pe toata durata zilei. Pentru o partida de pescuit de cateva zile avem nevoie de 20-30 „caramizi”. Odata uscate acestea sunt rigide, destul de friabile, si se vor lansa la locul de pescuit ales, cate 3 – 4 o data. Nu conteaza ca boabele si semintele se ususca si ele odata cu pamantul pentru ca ajunse in apa ele se vor rehidrata rapid. Daca pescuim la distanta mica de mal, pe Dunare in locuri cu un curent puternic si mal abrupt putem lansa caramizile direct de pe mal la distante ce nu depasesc 6-7 m. Este nevoie de precizie pentru a nu nadi aiurea si a dispersa pestii. Insa cel mai bine este sa le plasam direct din barca, eventual chiar sub pragul detectat, cu cativa metri in amonte de locul ales pentru pescuit. Trebuie sa tinem cont de faptul ca de la locul lansarii si pana ajunge pe substrat caramida va parcurge in aval o distanta de 1-1,5 m, functie de viteza curentului si de adancimea apei, dar odata ajunsa pe substrat ea nu va mai putea fi deplasata de forta curentului. Sub actiunea curentului „caramizile” se vor desface, incetul cu incetul, bucatele de pamant si componente de nada formand in aval o dara pe care vor urca pestii. Odata nada descoperita chiar si pestii pot ajuta la desfacerea componentelor de nada, insa trebuie remarcat ca nada astfel omogenizata, compactata si uscata rezista ore intregi, chiar in curent puternic inainte de a se desface complet. Se va repeta nadirea de 2-3 ori pe zi, in functie de prezenta si frecventa pestilor in zona nadita, si de rezultatele pescuitului. Astfel de zone nadite cu „caramizi” concentreaza populatiile piscicole pentru zile sau chiar saptamani intregi. Evident intai vor raspunde cardurile de batca si platica, si ulterior, datorita agitatiei de la locul de hranire, vor veni si carasii si crapii, dar si mrenele, scobarii si alte ciprinide.

Succesul concentrarii pestilor la locul de pescuit este garantat (daca pestii sunt in zona si au chef sa manance).

Putem astfel cu mijloace la indemana oricui, cu un efort financiar minim si cu ceva efort fizic sa ne asiguram de concentrarea pestilor la locul de pescuit. In 2-3 ore de munca ne putem asigura nada pentru intreaga saptamana. Celor deranjati de timpul destul de indelungat de uscare a „caramizilor” (1,5-2 zile) si care ar putea incerca sa reduca aceasta asteptare incercand sa forteze uscarea lor cu ajutorul focului le dau un sfat: lasati „caramizile” sa se ususce natural. Uscarea lor langa foc, sau chiar in cuptor le va transforma in adevarate caramizi, imposibil de desfacut de catre curent si pesti, si deci mai utile in constructii decat la pescuit.

Evident nu avem nici un interes sa utilizam astfel de metode de nadire in ape statatoare, ele fiind perfect adaptate pentru pescuitul in curent, la adancime mai mica sau mai mare si ideale la pescuitul in Dunare.

Cred ca nu mai trebuie explicate avantajele unei nade care ramane „fixata” la locul de pescuit zile intregi mentinand populatia piscicola in vadul nadit.

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: 0 (din 0 voturi)

 Printeaza acest articol

Tags: , , , ,

Articole similare:

  1. Nadirea in pescuitul la match
  2. Nadirea de apel in pescuitul stationar
  3. Pamant de pescuit. Pamant pentru nadit in pescuitul stationar

Adauga un comentariu

Loading...


Loading...