facebook
youtube

Pescuit la clean pe balastiere



Timid şi sperios din cale afară, cleanul este văzut ca un excelent peşte-şcoală pentru cei care vor să descopere sau să-şi perfecţioneze tehnica muscăritului ori pe cea a pescuitului cu năluci. Un loc foarte potrivit pentru astfel de antrenamente sunt balastierele.

Pescuitul cleanului in balastiere

Pescuitul cleanului in balastiere

Dacă pe râu lucrurile sunt ceva mai simple, în lacurile de balastieră alta e situaţia: aici micile detalii fac diferenţa.

De aceea, am să încerc să tratez aspectele şi modul în care alegem să pescuim cleanul pe astfel de ape.

Partida începe cu o scurtă observaţie a apei, urmărind zonele de activitate a peştelui, care îşi trădează de obicei prezenţa fie muscărind la suprafaţă, fie pur şi simplu strâns în bancuri tot la suprafaţă, în zonele cu vegetaţie din vecinătatea malurilor.

Un alt aspect pe care-l analizăm este gradul de transparenţă a apei şi particularităţile zonei în care găsim peştii, asta pentru a decide cu ce şi cum urmează să pescuim.

Cinste excavatoarelor

Mare parte din lacurile de balastieră din zona de şes sunt de mici dimensiuni, cu maluri neregulate, pavate cu pietriş şi bolovani, destul de abrupte, cu adâncimea apei de la 1-2 m la 10-12 m.

Lacurile mai vechi au malurile mărginite de sălcii, anini, plopi sau alte specii pioniere de arbori, al căror coronament coboară până la nivelul apei. Acestea sunt locuri foarte bune de cantonare şi vânătoare pentru clean.

Nu de puţine ori întâlnim şi arbori căzuţi în apă, unde structura astfel formată atrage şi ţine mult peşte. Zonele cu adâncime mică au malurile mărginite de stuf sau papură, iar pe substratul tare se dezvoltă adesea multă vegetaţie submersă, care, la rândul ei, oferă condiţii foarte bune de hrană şi adăpost.

În funcţie de gradul de transparenţă a apei, putem găsi vegetaţie submersă şi la adâncimi mari, de până la 6-8 m în cazul lacurilor foarte limpezi.

O altă particularitate o reprezintă prezenţa în număr foarte mare a pragurilor, formate în urma operaţiunilor de excavare, atât aproape de mal, cât şi în larg, pe toată suprafaţa lacului. şi acestea sunt zone favorite de vânătoare şi adăpost pentru clean, mai ales pentru exemplarele mari, trecute bine de limita celor 50 de centimetri.

Şansă unică

Pescuitul pe astfel de ape se poate face de pe mal sau din barcă. Însă, indiferent de metoda aleasă, modul în care ne apropiem de zona vizată este foarte important.

Cleni de la Orlat, judetul Sibiu

Cleni de la Orlat, judetul Sibiu

Supranumit şi peştele cu ochi pe fiecare solz, precaut şi sfios din fire, cleanul dispare imediat în adâncuri şi trece o perioadă lungă până hotărăşte să se ridice din nou în peliculă.

Pescuitul de pe mal ne oferă posibilitatea unei mai bune camuflări şi putem începe prin lanseuri în lungul malului, la foarte mică distanţă de acesta. Orice cută din mal, bolovani, crengi căzute în apă sau rădăcini de arbori sunt locuri de unde ne putem aştepta la atacul violent al cleanului.

De regulă, atacurile apar la primul lanseu, dacă peştele e acolo şi nu este speriat. Dar, după câteva capturi dintr-o zonă, atacurile încetează, peştii părăsind zona malului şi retrăgându-se în larg, la apă mai adâncă, sau în pragurile din apropiere.

Lansând în evantai, vom încerca să exploatăm şi zona din faţa noastră. Pescuim astfel atât în peliculă, cât şi progresiv, la adâncimi diferite, până pe substrat, utilizând o gamă mare de năluci: de la voblere cu evoluţie în peliculă, la modele de adâncime, de tip floating sau sinking, rotative, cicade, linguriţe oscilante de mici dimensiuni sau năluci siliconice armate cu jiguri mici.

Încetarea atacurilor semnalizează faptul că este timpul să ne mutăm. Nu are rost să insistăm, întrucât peştele fie a părăsit zona, fie nu mai este dispus să atace şi stă retras în zonele cu apă adâncă.

Din barcă avem posibilitatea să explorăm zonele cu vegetaţie submersă, putem aborda mult mai bine pragurile sau zona malurilor mărginite de vegetaţie densă, unde nu putem pescui de pe mal. Tot din barcă abordăm mult mai uşor arborii prăbuşiţi în apă sau pe cei scufundaţi, însă trebuie să avem grijă la modul în care ne apropiem cu barca de zona vizată.

Năluci şi recuperări

Echipamentul utilizat se încadrează de obicei în clasa UL sau L, lansetele cu lungime de 2,1 m fiind suficiente atât pentru pescuitul de pe mal, cât şi din barcă. Mulinetele din clasa 1000 sunt suficiente şi pot fi echipate cu fire monofilament sau textil, după preferinţe.

Personal, folosesc fire textile cu 1 m leader de fluorocarbon, dacă apa este foarte limpede. Alegerea nălucii o facem ţinând cont de particularităţile zonei şi de comportamentul peştelui, preferând astfel culorile naturale.

Dacă peştii muscăresc intens, o rotativă de mici dimensiuni recuperată în peliculă devine foarte productivă, iar dacă mai şi imită insectele pe care le vânează în acel moment cleanul, e şi mai bine. La fel putem alege voblerele cu patern cromatic sau forme ce imită diferite insecte, de tip floating şi evoluţie în peliculă.

Andrei cu un exemplar tomnatic

Andrei cu un exemplar tomnatic

Tehnica de recuperare este fie liniar, cu sau fără stopări şi pauze, fie alternând cu tehnica de jerk. De regulă, în aceste momente atacurile apar imediat ce năluca atinge apa sau imediat ce se pune în mişcare. Fiind un pescuit în peliculă, este foarte spectaculos, cu atacuri zgomotoase şi brutale, resimţite din plin.

La fel procedăm şi în cazul în care cleanul este cantonat în straturile inferioare sau aproape de substrat. În acest caz, alegem voblere de tip deep diver sau scufundătoare sau rotative, pe care le vom lăsa să coboare până la adâncimea dorită, de unde începem recuperarea.

Dacă sesizăm că peştii sunt cantonaţi în apropierea substratului, oscilantele şi cicadele de mici dimensiuni, animate şi recuperate, sunt foarte indicate. O soluţie la fel de bună sunt voblerele scufundătoare sau supralestate, lăsate să coboare pe substrat.

De regulă, recuperarea liniară cu viteză moderată este suficientă, dar putem să şi alternăm cu mici stopări ale nălucii, pe recuperare. şi nălucile siliconice se dovedesc productive în aceste momente, recuperarea făcându-se liniar, la viteză constantă, fără tehnica de jigging, ci doar cu stopări în care năluca coboară pe substrat.

Cele mai bune perioade

Nivelul de activitate a peştilor diferă mult, în funcţie de perioada anului sau chiar a zilei. Deşi răspunde la năluci imediat după dezgheţ şi până la următorul îngheţ, perioada de maximă agresivitate se înregistrează în perioada boiştei, care coincide cu luna mai şi începutul lui iunie, şi lunile septembrie şi octombrie, când cleanul se hrăneşte intens pe tot parcursul zilei, pregătindu-se pentru iarnă.

Scăderea temperaturii apei duce şi la scăderea nivelului de activitate a cleanului, care se retrage în zonele adăpostite din praguri sau structuri submerse. Acolo vânează, dar fără a mai urmări năluca pe distanţe mari ori aproape de suprafaţă.

Vara, doar în orele dimineţii şi aproape de înserat avem parte de activitate din partea cleanului. În rest, el preferă să se plimbe în cârduri aproape de suprafaţă şi răspunde foarte rar încercărilor noastre de a-l prinde.

Deşi sunt recomandate nălucile mici, de 2-3 cm şi 1,5-5 g, nu trebuie să evităm voblerele de dimensiune medie-mare, între 5 şi 9 cm, mai ales în zonele în care vedem exemplare mari. O să rămâneţi surprinşi cât de dezinvolt atacă peştele aceste năluci, şi nu doar exemplarele foarte mari, ci şi cele de dimensiune medie.

Nefiind un atlet de cursă lungă, cleanul oboseşte destul de repede, însă forţa şi determinarea cu care atacă şi modul în care se comportă imediat după înţepare sunt foarte spectaculoase. În plus, faptul că este atât de sfios şi imprevizibil, schimbându-şi des comportamentul, face pescuitul cleanului şi mai incitant.

Practic, cleanul reprezintă un excelent peşte-şcoală pentru toţi cei care vor alege pescuitul cu năluci sau pentru cei care vor să descopere tainele muscăritului.

VN:F [1.9.10_1130]
Rating: +2 (din 2 voturi)

 Printeaza acest articol

Tags: , , , , , ,

Nu exista articole similare.

Adauga un comentariu

Loading...


Loading...