Tarpon oltenesc

Soţia, rămasă lângă beţele de caras, mă strigă disperată, la un moment dat, că nu mai poate ţine “monstrul”. Am fugit s-o ajut, dar când i-am luat băţul din mână am râs, spunând că-i agăţată. Imediat, însă, am văzut că firul pleacă într-o parte şi mi-am dat seama că, într-adevăr, este un peşte mare. După aproximativ 15 minute, am reuşit să-l scoatem. Era un avat de 5 kg şi 85 cm! Mă numesc Dorel Panţuru şi vreau să vă prezint o captură realizată de soţia mea, Rodica, pe râul Olt, sub barajul de la Scoreiu. Duminică, 15 iunie 2008, pe o vreme urâtă, care până la amiază ne-a ţinut doar sub umbrelă, am avut drept capturi doar cărăşei şi bibani aproape sub limita legală. Soţia a scos câţiva obleţi tocmai din mijlocul râului (la plumb). Eu mi-am luat lanseta de spinning şi am încercat, la tot felul de twistere şi voblere, să prind un răpitor. Soţia, rămasă lângă beţele de caras, mă strigă disperată, la un moment dat, că nu mai poate ţine “monstrul”. Am fugit s-o ajut, dar când i-am luat băţul din mână am râs, spunând că-i agăţată. Imediat, însă, am văzut că firul pleacă într-o parte şi mi-am dat seama că, într-adevăr, este un peşte mare. După aproximativ 15 minute, am reuşit să-l scoatem. Era un avat de 5 kg şi 85 cm! Nu mai văzusem niciodată un avat aşa mare. Culmea este că a fost prins la o linie de caras, cu macaroană şi viermuş (probabil se prinsese un oblete, mai înainte). Telescopica şi mulineta DAM (din generaţia veche), firul de 0,22 mm şi cârligul Mustad nr.10 nu m-au trădat nici de această dată. Sunt mândru de această ispravă a soţiei, care a acceptat să vină cu mine chiar pe o vreme potrivnică. Acum, sigur nu-i pare rău!

Dorel Panţuru