Crapi, nada, monturi si momeli de crap pe apa rece. II

Rezulate Imediate
La nici o oră de la instalare, și-a făcut apariția și peștele. „Primul mustăcios pe anul ăsta!” a zis George, ţinând în mână un ciortan de jumătate de kilogram. Nu mi-a picat bine un „baboi“ luat chiar atât de repede, bine  măcar că era mic. Un al doilea pește pescuit în scurt timp mi-a confirmat ca n-am de ce să-mi fac griji. George privea uluit la un caras care cu greu putea fi estimat la vreo 300 de grame. Ca să nu facă o tragedie, a zis că e numai bun pentru dus acasă. Imediat, a venit și  al al treilea. „E mare?” l-am întrebat. Nu, a zis George, nici nu pare să fie peşte. O roşioară cu puțin mai mare ca palma, sfidând cârligul Fang X 6, plutea în aer, suspendată de firul lansetei. George rămăsese fără cuvinte. „Oare ce-o fi pus pe firul de păr?” mă întrebam uşor amuzat de situaţia în care se afla partenerul meu. După nici 10 minute, întrebarea avea nevoie de un răspuns. A patra captură era un biban! „Lin are balta?” a oftat George, aruncându-mi o privire pierdută. Am râs amândoi și distracţia a continuat.

Încă un ciortan de jumătate de kilogram, venit la monturile mele cu porumb. Am scos porumbul și am rămas doar pe boilies. Nu voiam să concurez cu George. Caras, ciortan, roşioară la bile solubile nu era o surpriză prea mare pentru mine. Dar biban? La bird food? Asta schimba întreaga mea percepţie asupra comportamentului peştilor răpitori şi asupra pescuitului în general.


Inele pentru pescuit cu viermuși: prind tot ce mișcă.

O scurtă vizită pe vadul lui George mi-a adus răspunsul. În trusa de pescuit larg deschisă pe masă, aproape fiecare montură se termina cu un maggot clip, cunoscutele clipsuri pentru viermuși de la Korda. Înțelegeam în sfârşit. Bibanul nu venise la birdfood, ci la un bogat buchet de viermuşi. Considerând că e un moment bun pentru confesiuni, George a recunoscut că, încă din faza de prenădire, folosise viermuși în nadă. Urmau să fie asul din mânecă (sau din montură) într-o competiţie „amicală” contra nadei mele. Nu s-a înşelat foarte mult. Scorul era 4-1 în favoarea lui.


Viermuși vs boilies = ciortan vs crap mare.

Incepe actiunea la crap
Biiiiiiiip... Un sunet ascuțit ne-a întrerupt conversația. Venea dinspre vadul meu. De pe vadul lui George, am parcurs cei 30 de metri până mine într-un singur pas. Am înțepat și o vibrație scurtă în vârful lansetei mi-a spus că aveam pește. Fang Twister-ul înțepase perfect pe mijlocul buzei de jos. Dar lucrul cel mai interesant a fost că peștele a tras când nu eram pe vad. Putea fi o întâmplare... sau nu. Am decis să mut tabăra mai departe de vad și, din acel moment, liniștea a fost obligatorie, lucru pe care i l-am recomandat și lui George.

Pescuiam aproape de malul din stânga mea, în apropiere de stuf, iar adâncimea apei nu depășea 70 cm. După-amiază am mai punctat de câteva ori ori. Ciortani de 4-5 kg, numai buni să-mi dea încredere într-un rezultat mai interesant. Între timp, George își făcuse suma de roșioare și trecuse direct pe bile tari. Club Mix de 18 mm. Solubilele nu erau o soluție. Prindeau mai rar ca viermușii, dar tot pește cât palma.

La apusul soarelui, trăsăturile au încetat brusc. Ca şi cum cineva ar fi închis uşa de la cantină. Profitând de acalmie, am orbecăit în noapte printre firele de stuf din malul pescuit şi am mai nădit cu încă 1 kg de boilies. Câte o mână de nadă la fiecare montură. Trebuia să mențin două lucruri care lucrau în favoarea mea: mesele gratuite, cu care obişnuisem crapii în ultima perioadă, și liniştea.

Pe la 6 dimineaţa, într-o ploaie mocănească de primăvară, George nădea de zor cu cobra. „N-am dormit toată noaptea”, a zis el nervos. Beep-beep-beep-beepbeep, uite aşa a ţinut-o staţia mea! Cred că am strâns toată roşioara şi carasul la mine. „E de la asul din mânecă”, i-am replicat eu, încercând să par spiritual. Evident,  gluma a fost gustată doar de mine. Mi-am reîmprospătat monturile cu bile ținute în dip, după care m-am întors la George cu o cafea caldă şi un invizibil steag alb. Scontam o eventuală împăciuire.

În urma unei noi mini-strategii, am decis amândoi ca el să sa nădească în continuare cu viermuşi şi seminţe vadul compromis, dar să mute monturile la 10-15 metri distanţă de „zona viciată”. I-am adus aminte teoria conform căreia crapii mai „îmbrăcaţi” sunt atraşi de „gălăgia” făcută de peştele mic, dar patrulează în afara zonei respective. Pe la ora zece, în ploaia măruntă, un crap de vreo 6 kg s-a lovit de aceeaşi dilemă, Red Herring sau Fang Twister? Lacom, le-a ales pe amândouă. Twisterul își învăţase lecţia bine și l-a scos pe mal.

După-amiază, noua strategie abordată de George a început să dea roade. Un crap decent a venit la Club Mix-ul însoţit de câteva pelete cu acelaşi nume, prezentate izolat într-un săculeţ de PVA. Norii nu prevesteau vreo schimbare în bine a vremii, dar George era încrezător în schimbarea norocului. A plouat toată ziua. Am prins mai puțini crapi decât în prima zi. George a strâns trei crapi izolaţi, nu mai mari de 5 kg. La mine, a intrat unul singur, de 9 kg. Spre seară, i-am dat un telefon lui Ştefan. Am înțeles de la el că, în sezonul trecut, prinsese crapi ceva mai mari şi, în mai toate partidele, apărea cel puţin un crap de două cifre.


Boiliesurile încep să-și facă efectul. Robert Nicolae cu un crap de 9 kg

Acum era noapte, ploaia continua să ne pună nervii şi echipamentul la încercare. Avertizorii... la fel de tăcuţi. Oare să mai nădesc? Îmi trebuia un pic de curaj să mă aventurez iar prin noroaiele trezite la viaţă de ploaie. Am ieşit din cort cu încă un kilogram de boilies. De data asta, de 18 mm. Nedipuite. Am pus aceleași bile și pe monturi. Era 11 noaptea, 6 grade Celsius, și cotrobăiam prin stufurile pline de apă. Oare merită? Fără îndoială că da!

3 Anotimpuri in numai 12 ore
De dimineaţă, ploaia s-a oprit. Ameninţarea norilor, nu. Pusesem cafeaua pe aragaz când un ţiuit interminabil m-a făcut să vărs ibricul în cort. Am sărit pe lansetă și am înţepat. La capătul firului, cârligul se împrietenise cu un pește de alt calibru. Nu l-am forțat. După un sfert de oră, scoteam o „oglindă“ de 12,8 kg. Cele „două cifre“ veniseră la masă. George, aflat încă la graniţa dintre vis și realitate, se uita buimac la peștele de pe salteaua de primire. Tot la boilies? Nu, la viermuşi! i-am răspuns în glumă.


Robert Nicolae: Cui nu-i place să se vadă într-o „oglindă“ de două cifre?

În ziua aceea, am avut trei anotimpuri în 12 ore. La prânz, a apărut soarele şi am început iar drilurile. Câţiva crapi trecuţi de 6 kg pentru George și câțiva la mine. După-amiază, trăsăturile au încetat, ca după un program stabilit dinainte, în schimb s-a întors ploaia. Cu asta, partida noastră s-a terminat și ne rămânea doar să tragem concluziile. Toată prenădirea dăduse roade. Chiar dacă George pierduse startul, reușise să transforme o nadă contraproductivă într-una care să creeze preocupare peştilor și punctase în afara zonei nădite.

La mine, peştele asociase locul nădit și nepescuit cu unul bogat în hrană şi căpătase încredere. Vremea în continuă schimbare făcea ca peștele să urce spre ape mai puțin adânci când soarele începea să încălzească malurile lacului. Boiliesurile își făcuseră treaba, la fel și monturile.

Pescuitul în margini, unde apa știa să câștige câteva grade timide, fusese mult mai productiv decât cel în larg. Iar bilele mari nu mă dezamăgiseră. Cui nu-i place să se vadă într-o „oglindă“ de două cifre?

Pentru vizualizarea primei parti a articolului "Crapi, nada, monturi si momeli de crap la inceput de sezon." semnat de catre Robert Nicolae, click pe: Crapi, nada, monturi si momeli de crap la inceput de sezon.
Urmariti constant rubrica pescuit la crap  si site-ul www.aventurilapescuit.ro
Acest material a fost publicat în  revista Aventuri la Pescuit  nr. 91-aprilie-2010