Pescuitul stationar cu pasta pe intelesul tuturor pescarilor

Toate speciile de peşti adoră pasta... asta e clar! E moale, plină de arome şi poate avea orice formă sau culoare. Mai mult, poţi adapta pasta pentru specia de peşte urmărită, sau o poţi personaliza în funcţie de locul în care pescuieşti. Nicio altă momeală nu este atât de versatilă. Dar, pentru a scoate maximum din această nemaipomenită momeală, trebuie să fiţi atenţi la toate  componentele: forfacul, pasta, nădirea şi modul  in care manevraţi peştele. Dacă puneţi toate astea la punct, pescuitul vostru va fi unul din ce în ce mai eficient, iar dacă nu, veţi ajunge să treceți prin momente de deznădejde şi frustrare.

În ciuda părerii generale, pasta este o momeală excelentă pentru toate speciile de peşti, nu numai pentru crap. Este adevărat, prima dată a fost folosită de pescarii de crap, care doreau pentru cârlig o versiune mai moale a nadei cu care ademeneau peştii pe vad. În ultima vreme, însă, din ce în ce mai mulţi pescari o folosesc ca să prindă plătică şi mreană. Indiferent de specia vizată de voi, sfaturile pe care urmează să vi le dau sunt la fel de eficiente.

Pregatirea pastei de pescuit
Imediat ce ajung pe locul de pescuit, primul lucru pe care-l fac este să-mi pregătesc amestecul pentru pastă, pentru că este important să-i las acestuia timp destul să absoarbă toată apa. Adaptez de fiecare dată mixul pentru pastă în funcţie de specia la care urmează să pescuiesc şi de balta pe care sunt.


Pregatirea pestei de pescuit

Pentru acest articol am ales o mică fermă piscicolă unde voi încerca să prind crap, de aceea mixul pentru pastă va fi pe bază de făină de peşte (fishmeal). Dacă aş fi fost în căutarea unor mrene, de exemplu, aş fi folosit pudră obţinută din pelete de cambulă.

Un alt aspect de care ţin întotdeauna cont este să asortez nada şi momeala; dacă folosesc o pastă pe bază de făină de peşte, voi nădi cu pelete făcute din făină de peşte. E important să aveţi grijă şi cu alegerea dimensiunii peletelor. Apa în care pescuiesc azi e plină de peşti foarte mici, în cea mai mare parte babuşcă şi roşioară, de aceea am hotărât să nu folosesc nadă de foarte mici dimensiuni şi am ales pelete din făină de peşte de 6 mm, de la producătorul Van Den Eynde. Asta e tot ce-mi trebuie, pastă şi pelete. Văd foarte des pescari care folosesc o diversitate uriaşă de nade atunci când pescuiesc, lucru care poate deruta atât peştii, cât şi pescarul; pescuiţi simplu şi petreceţi mai mult timp dezvoltându-vă vadul.


Cupa de nadit plina cu pelete din faina de peste

Montura corecta
Probabil cea mai importantă componentă a pescuitului cu pastă este montura. Aveţi nevoie de o plută care să vă permită să faceţi distincţia între loviturile de pe fir şi trăsăturile propriu-zise, un elastic care să vă ajute să controlaţi atât peştii mici, cât şi pe cei mari şi, nu în ultimul rând, o tehnică de plumbaj care să elimine pe cât posibil probabilitatea ca pasta să cadă de pe cârlig.

Eu folosesc o plută Fox Match MXP5 de 0,75 g, care este destul de mare, având în vedere faptul că pescuiesc într-o apă a cărei adâncime nu depăşeşte 1,5 m. Asta fiindcă îmi plac plutele stabile, care nu sunt foarte sensibile atunci când peştii lovesc firul sau când bate vântul. De asemenea, acest model de plută este şi foarte rezistent, nu se rupe nici atunci când înţep crapi mari. Folosesc fir principal Fox Match Micro Plus de 0,20 mm, iar forfacul este format dintr-un cârlig Fox Match Series 2, numărul 12, pre-legat de producător cu monofilament de 0,18 mm. În ultima vreme folosesc foarte des astfel de cârlige, datorită faptului că sunt foarte bine legate.

Cât despre plumbaj, acesta este extrem de simplu: o alică de 0,7 g, culisantă, care se oprește la 30 cm deasupra cârligului într-un opritor, sub acest ansamblu existând o singură altă alică. În mod normal, pluta ţine montura la adâncimea ideală, iar pasta ajută la scufundarea plutei până la nivelul optim de semnalizare, iar atunci când pasta cade de pe cârlig, antena plutei iese prea mult din apă. Motivul pentru care folosesc acea olivetă culisantă este faptul că pasta mea e prea moale pentru a rămâne pe cârlig într-o lansare obişnuită. De aceea, după ce pun pasta pe cârlig, pun montura într-o cupă de nădire cu braţul lung, astfel reuşesc să plasez montura în perfectă stare exact în locul în care am nădit. Plumbul culisant elimină răsucirea forfacului, iar în cupa de nădire pot pune şi câteva pelete, ceea ce-mi permite să nădesc şi să aşez montura în siguranţă cu o singură mişcare.

Intretinerea vadului de pescuit
Întotdeauna încep o partidă de pescuit nădind o cantitate însemnată de pelete, de obicei cu o cupă mare de nădire, ceea ce-mi dă siguranţa că nada ajunge exact în locul dorit. Această nădire de început atrage peştele pe vad, dar este foarte important ca, pe măsură ce prindeţi, să continuaţi să nădiţi cu cantităţi mici, pentru a ţine peştii în zonă. Este vital ca vadul să devină mai bun odată cu trecerea timpului, nu invers, de aceea, cu cât mai multă nadă ajunge în apă, cu atât cresc şansele să atrageţi mai mulţi peşti. Odată pescuitul început, nu aşteptaţi o reacţie imediată a peştilor şi nu vă înflăcăraţi prea tare dacă aveţi câteva trăsături rapide, e posibil să fie accidentale. Cu alte cuvinte, fiţi pregătiţi să aşteptaţi o vreme până intraţi în ritm. Nu intraţi în panică şi nu exageraţi cu nădirea, asta poate îndepărta peştii din vad şi, mai mult, poate transforma sesiunea în una ratată complet.


Nădire exact deasupra plutei


Nade de dimensiuni diferite

Mi-au trebuit cam 10 minute până am reuşit să prind primul peşte al zilei, un mic lin auriu. Chiar dacă am avut câteva mişcări ale plutei în cele 10 minute de aşteptare, am ştiut că pasta e pe cârlig datorită antenei plutei, care a rămas scufundată până la nivelul corect. În cazul în care pasta ar fi căzut, antena plutei ar fi ieşit mult din apă şi ar fi arătat ca un far pe malul mării.


Tipuri de cupe de nădire

Pe măsură ce trăsăturile se înmulţesc, nădesc aproape de fiecare dată când lansez montura la apă. Asta-mi place la nebunie la acest stil de a nădi, cu cupa, şi anume faptul că nădeşti mai mult când ai peştii în faţă decât atunci când nu-i ai. Rezultatul este un vad din ce în ce mai productiv. Atunci când începi să prinzi într-un ritm susţinut, devine foarte importantă corectitudinea cu care-ţi aşezi în jur echipamentul. Mai ales în situaţii de competiţie, nu-ţi poţi permite să pierzi secunde preţioase, aşa că asiguraţi-vă că totul e pus la locul lui. Eu folosesc scaunul Fox Match MSB, care este nemaipomenit. Are nenumărate compartimente în care-mi ţin accesoriile, plus reglajele care-mi permit să-l montez pe orice suprafaţă. Ataşez apoi tăviţele laterale pentru nade şi momeli, dar în care pun şi cârlige, fire, degorjor. Juvelnicul este mereu în faţa mea, iar minciogul se sprijină pe gura acestuia, în timp ce suportul pentru vargă se află în dreapta, gata să fie folosit atunci când am un peşte în dril.


Este o teorie verificată aceea că, pe măsură ce înaintezi în sesiunea de pescuit, mărimea peştilor creşte.

Sfaturi la pescuit
Este o teorie verificată aceea că, pe măsură ce înaintezi în sesiunea de pescuit, mărimea peştilor creşte. Am început folosind elasticul Fox Match Yellow Fluoro Carp pentru a putea să manevrez crapii mici, dar imediat ce au început să intre şi peşti mai mari am hotărât să tensionez elasticul folosind dispozitivul special Fox Match Tension Bung (n.red. un dispozitiv din plastic ce permite înfăşurarea şi, implicit, tensionarea elasticului pentru a facilita controlul asupra peştilor de talie mare), ceea ce mi-a permis să aduc în minciog un crap de aproximativ 1 kg în doar câteva secunde. De asemenea, nu uitaţi că este important să menţineţi pasta moale şi fină, aşa că trebuie, din când în când, să adăugaţi puţină apă în ea. În zilele caniculare, eu pun întotdeauna un prosop umed deasupra tăviţei în care ţin pasta, pentru a o împiedica să se usuce. După trei ore de pescuit, am reuşit să prind în jur de 18 kg de crap, cele mai multe exemplare având greutăţi de 400 g - 500 g.


18 kilograme de ciortan, un rezultat decent pentru un campion

A fost o sesiune aglomerată, cu multe trăsături, dar, din păcate, fără vreunul dintre crapii mari la care speram. Oricum, a fost o partidă reuşită, care a confirmat faptul că pasta este o nadă pentru orice specie. Şi nu uitaţi, nu este nevoie să fiţi un expert în domeniu, încercaţi această metodă şi veţi fi surprinşi de rezultate!

Acest material a fost publicat în  revista Aventuri la Pescuit  nr. 91-aprilie-2010