De ce-mi place primăvara

Vine o vreme în viața oricărui bărbat când simte că trebuie să-și rupă cămașa, să iasă pe balcon și să urle în gura mare că nu mai suportă.
Într-un mod absolut spectaculos, raționamentul se aplică cu atât mai mult pescarilor, indiferent de nivel, scule sau specie. De ce? Fiindcă vremea asta de revoltă de care vorbim vine în viața fiecărui posesor de lansetă sau vargă, iarnă de iarnă. Și nu ca un Crăciun suplimentar, cu bonusurile salariale și zilele libere implicite, ci ca o perpetuă corvoadă. Iată de ce vin acum și vă destăinui, cu rugămintea să ramână între noi, de ce vreau să vină mai repede primăvara: fiindcă m-am săturat să mă gândesc dacă sculele mele vor mai trece cu brio încă un sezon; fiindcă vreau să ma hotărăsc mai repede pe ce „bile” să merg la prima ieșire serioasă la crap; fiindcă-l sun din ce în ce mai des pe Căpitanu’ ca să planificăm o sesiune prelungită în Deltă; fiindcă m-am săturat de povești la gura sobei imaginare; fiindcă am văzut de câte 3 ori fiecare dintre cele 40 de DVD-uri cu filme de pescuit; fiindcă mulți dintre prietenii mei sunt în febra pre-competițională și sper să se convingă într-o zi că e mai bine să pescuiești liber decât să participi la o chetă cu final așteptat; fiindcă m-am săturat de traseul zilnic la dulapul cu echipamentul de pescuit pe care-l deschid cu grija și curiozitatea cu care deschid ușa camerei copilului meu, doar ca să mă asigur că totul e in ordine; fiindcă mi-e dor de vechiul aparat de radio la care ascult teatru (firește) radiofonic; fiindcă portofelul meu nu mai suportă un drum la „intru doar ca să arunc un ochi”; fiindcă vreau să văd ce mașini ori șalupe bengoase și-au mai luat braconierii destoinici; fiindcă abia aștept apusurile magnifice de la Sulina; fiindcă m-am săturat de legat monturi; fiindcă am auzit de prea multe ori „nu-mi da bonul, să nu vadă nevastă-mea cât am dat pe asta”; fiindcă vreau borș de pește gătit cu apă de baltă; fiindcă nu e briză mai plăcută decât cea de pe puntea pasagerului care pleacă din Tulcea; fiindcă sunt curios câți patroni de bălți dau anul ăsta chitanță pentru taxa de pescuit; fiindcă mi-e dor de povestea cu bicicleta galbenă, umbrită doar de imposibilitatea folosirii unei rotative, în septembrie, în Deltă, pe Corciovata, la ora 10; fiindcă cele mai multe forumuri de pescuit au devenit mocirloase; fiindcă mi-e dor să mă împiedic de plasa cortului și să-mi zdrelesc degetele de la picioare atunci când mustăciosul trage în inima nopții și alerg în șosete să înțep; fiindcă vreau să acord sau să-mi iau revanșa la șeptică; fiindcă vreau să pescuiesc.
Vine o vreme în viața fiecărui pescar când nu mai suportă prognozele pesimiste și gheața la mal și când, sfidând orice logică de familie, își ia lumea în cap și haiducește în sfârșiturile de săptămână doar ca să-și completeze trusa cu ceva nou, sperând că va putea ieși la baltă în curând. Vine o vreme în viața mea, an de an, când îmi doresc la nebunie să vină primăvara.

Click pe editoriale Aventuri la pescuit pentru a vizualiza editorialele numerelor anterioare.