Ciortan de mai

Drilul nu a durat mai mult de două minute şi, cu ajutorul unui prieten şi al unui minciog, am reuşit să scoatem peştele din apă. Un ciortan de toată frumuseţea, nu mai mare de un kilogram, dar suficient încât să îmi facă partida reuşită.
Anul acesta, de 1 Mai, împreună cu familia am hotărât să sărbătorim ,,Ziua muncitorului” prin muncă pe baltă. Ca punct de destinaţie am ales o baltă din apropierea Bucureştiului, şi anume Bila Alexander Park. Nu sunt pescar decât de puţină vreme, iar precedentele ieşiri la pescuit s-au soldat numai cu peşti neimportanţi pentru majoritatea pescarilor, dar deosebiţi pentru mine: câteva săbioare, vreo 4-5 bibani şi 2 cărăşei. M-am rezumat până acum la a mă documenta, în acest mod stabilind contactul cu revista Aventuri la pescuit.

Simţeam că a venit momentul marii capturi, mai ales că ştiam că balta are peşte. Ne-am întins lansetele, două undiţe, am nădit şi am aşteptat. Nu foarte mult, pentru că după numai 30 de minute aveam primele capturi la undiţă. Cărăşei nu mai mari de-o palmă au răspuns nadei şi speranţelor noastre, în ,,nota” aceasta terminând prima sesiune de pescuit.
După obişnuita masă tradiţională câmpenească de 1 Mai, ne-am reluat poziţiile, sub ameninţarea unor nori ce se întrezăreau la orizont. Nu cărăşeii reprezentau ţinta noastră principală, ci un alt ciprinid, crapul.

Probabil datorită condiţiilor atmosferice, probabil datorită orei la care pescuiam – era deja ora 17 –, cert este că mustăcioşii au început să mănânce. Am avut o trăsătură serioasă la una din lansete şi cu un salt de căprioară am ajuns lângă ea şi am înţepat. Aveam peşte. Drilul nu a durat mai mult de două minute şi, cu ajutorul unui prieten şi al unui minciog, am reuşit să scoatem peştele din apă. Un ciortan de toată frumuseţea, nu mai mare de un kilogram, dar suficient încât să îmi facă partida reuşită. I-am făcut câteva poze ca amintire şi l-am redat apei.
Nu am pescuit mai mult de 15 minute pentru că ameninţarea furtunii era din ce în ce mai mare. Am strâns în grabă tot ,,arsenalul” şi am fugit către maşini. Nori de praf s-au ridicat de pretutindeni, făcând vizibilitatea foarte mică.
Nici praful, nici ploaia care a început la un moment dat nu au reuşit să îmi strice ziua. Ciortanul fusese cu mult deasupra lor. Prinsesem cea mai mare captură din viaţa mea de pescar amator.