Romania – locul 1 la Cupa mondiala din Laponia

Dupa cum probabil stiti Romania a triumfat din nou la Cupa Mondiala de Stiuca din Laponia, prin Adi Spiac. Un concurs in care nu s-au prins foarte multe stiuci, dar care a starnit mari ambitii. Iata cum a fost concursul, vazut prin ochii celor direct implicati. Cu totii am venit la Cupa Mondiala cu gandul de a repeta isprava de acum doi ani. Antrenamentele din zilele premergatoare concursului ne dadeau sperante. Baietii “si-au facut mana” cu stiucile de pe raul Umealven. Atmosfera era destinsa, dar in acelasi timp fiecare component al lotului era montat si cu gandul la concurs.

Ne-am imbarcat in masini si ne-am prezentat la lacul Olstrasket, un lac tipic zonei, cu adancimi nu mai mari de 3-4 metri, cu fund tare, avand in foarte multe zone maluri acoperite de pietre si stanci. De asemenea, existau zone cu apa foarte mica acoperite de vegetatie.
Concursul s-a desfasurat in doua manse, una vineri intre orele 16:30 – 19:30, iar cea de-a doua sambata intre orele 11:45 – 14:45. Fiecare barca a avut in componenta doi concurenti, care au fost pe rand capitani – rolul capitanului fiind sa indice locurile in care urma sa se pescuiasca – si un arbitru, pe post de vaslas, in general tineri sau chiar doamne din zona.
Dar sa ii lasam pe cei cinci componenti ai lotului sa ne spuna cum au vazut ei concursul si cum au pescuit in cele doua manse.

Adrian SPIAC
Zilele de antrenament au conturat un tipar comportamental al stiucilor din Laponia, stiuci extrem de puternice si agresive, care urmaresc prada pe distante mari, atacand de mai multe ori naluca chiar daca initial o rateaza. Adaugand celor de mai sus adancimile reduse ale lacurilor de aici, care rar depasesc 2 metri, va rezulta un stil de pescuit extrem de spectaculos, unde majoritarea atacurilor sunt la vedere.

Prima zi de concurs s-a desfasurat pe o portiune de lac saraca in stiuci. Am inceput bine, cu o stiuca in primele minute. Am reusit sa capturez in final 3 exemplare, insistand pe suprafete nebatute, unde exista vegetatie. Cea de-a doua zi s-a desfasurat pe o portiune mult mai mare de lac, oferind un plus de mobilitate concurentilor. Am ales malul batut de vant si purtat de acesta am incercat sa acopar o suprafata cat mai mare de apa. Am pescuit in special cu oscilante usoare si voblere de suprafata, culori stridente. Am avut parte de un arbitru foarte bun cunoscator de limba engleza, reusind sa ma pozitionez cu barca exact cum doream. Am incheiat mansa a doua cu sase stiuci si cea mai mare captura din concurs, o caracalina de 96 cm. Prin cumulul centimetrilor am reusit la final sa aduc Romania, pentru a doua oara, pe prima treapta a podiumului. Am avut 4 pescari din lot in primii 7, inca o dovada palpabila ca spinningul autohton a depasit de mult faza pionieratului si formeaza profesionisti.

Petre GERMAN
A fost un concurs dificil, in care principalii adversar ai concurentilor au fost sectoarele destul de mici, mai ales cel din prima zi. In prima mansa am avut cateva atacuri pe apa foarte mica, de 20-40cm., din care, din pacate, am reusit sa fructific unul singur.

In cea de-a doua mansa, beneficiind si de “avantajul” de a fi capitan, am prins o stiuca in primele minute, dupa care nu am mai avut locuri “virgine”, si am insistat pe locurile cu vegetatie abundenta. Am scapat o stiuca langa barca, iar in ultimele minute ale mansei am reusit sa mai prind una, care fusese scapata de un alt concurent si avea o oscilanta in gura.

Am pescuit exclusiv cu oscilante usoare. Faptul ca l-am avut coleg de barca pe Radu “Masivu” Ioan-Mihail a fost, deopotriva, un avantaj si un dezavantaj… un avantaj pentru ca ne-am sfatuit in permanenta in ceea ce priveste locurile pe care urma sa le abordam, si un dezavantaj pentru ca nu am putut sa intram in atmosfera concursului. La final, pentru mine a fost locul 6 si, in principal, bucuria castigarii concursului de catre colegul Adi Spiac, pe care tin sa-l felicit si pe aceasta cale.



Eugen Cozma
Am pescuit in general pe zone unde apa era mica in mal, supa care avea brusc o cadere spre doi metri. Pentru mine a fost mai dificil de pescuit pentru ca pe langa faptul ca pescuiam trebuia sa si vaslesc – in ambele manse, arbitru responsabil pentru asta nefiind foarte pregatit.

Am pescuit cu voblere din productia proprie, fiind nevoit sa scot o ancora, acesta fiind regulamentul – am lasat numai ancora din coada voblerului. In prima mansa am prins o singura stiuca pe un pinten dintr-o insula, unde am mai avut un atac, din pacate neconcretizat, stiuca atacand de trei ori pe aceeasi recuperare.

Am pescuit cu fir de 0,18 mm si vobler de 5 cm. In a doua mansa am reusit sa prind doua stiuci care m-au propulsat pe locul 7 in clasament, pe o zona unde mai pescuisera si alti pescari, unul din ei fiind chiar Adrian Spiac, care a prins patru stiuci in acel loc. Se pare ca era o zona foarte buna, coechipierul meu (Florin Negretu) reusind sa prinda si el tot doua stiuci in acelasi loc. Pentru mine a fost un concurs frumos intr-o locatie deosebita.



Radu Ioan-Mihail
In prima mansa am fost capitan de barca si am cautat in general locuri cu apa mica pentru ca banuiam ca acolo sunt stiucile. Am avut noroc cu arbitrul care cunostea destul de bine lacul, el pescuind acolo in mai multe randuri, si care ne-a dus pe locuri cu potential. De asemenea vaslea foarte bine, asta fiind un foarte mare avantaj. Dupa ce am speriat stiucile in trei randuri – trecand cu barca peste locurile de adapost – am reusit sa prindem cate una de fiecare si am ratat inca una ce parea a fi punctabila. In mansa a doua nu am mai fost capitan si am fost nevoit sa stau in spatele barcii.

Am insistat pe niste locuri cu vegetatie si nuferi, iar Petre, colegul de barca, a reusit sa captureze una la inceput si una la sfarsitul mansei. Raman la parerea ca lacul avea potential, dar nu am reusit sa descifrez exact unde ar fi putut fi stiucile.


Urmeaza Norvegia, o noutate pentru noi toti, unde stilul de pescuit se va schimba radical. Pescuit in rauri mari, cu oscilante grele de minim 20-30 de grame si alungite, dupa pastrav si somon. Avem incredere si de data asta in baietii nostri ca se vor adapta conditiilor si ca ne vor aduce iar rezultate.