Sambata, duminica, luni … si tot atatea zile de suferinta si in acelasi timp sperante pentru antrenamentele premergatoare Cupei mondiale de stiuca. Odata trecute a urmat si rasplata. Prima zi de antrenament a fost una de tatonare. La cerintele echipei noastre, ghidul ne-a pregatit un pescuit la stiuca mare, pe raul Umealven, un rau cu o latime extrem de mare, cu un curs destul de lent, care are in general adancimi cuprinse intre 1 metru si 4-5 metri.
Stiucile au raspuns imediat nalucilor noastre, atat la linguri cat si la voblere sau chiar la naluci soft. Se pare ca secretul era sa le cauti la marginea senalului, undeva la 1-2 metri adancime, in zone cu vegetatie. S-au prins destul de multe stiuci, in general cuprinse intre doua si cinci kilograme. Cireasa de pe tort a constituit-o stiuca lui Mishu Sofonea de 108 cm si opt kilograme. O frumusete venita la un vobler de 15 cm, jointed.
Pentru ce-a de-a doua zi de concurs ne-am schimbat locatia, dar nu si raul. Am ramas pe raul Umealven, dar am urcat cateva zeci de kilometri, intr-o zona aflata in aval de o hidrocentrala recent construita. Practic un lac cu adancimi cuprinse intre 1 si 4 metri urmat o portiune de rau de legatura de aproximativ 60-80 de metri latime si un alt lac de dimensiuni mai mici decat primul.
Trebuie spus ca adancimea si in general comportamentul pestilor depind extrem de mult de hidrocentrala din amonte, perioadele in care se uzineaza ducand la cresterea nivelului apei din aval. Se petrece astfel un lucru bine-stiut de pescarii din zona. In perioada uzinarii nivelul apei este mai mare, iar iarba din apa este indreptata catre aval, rezultand astfel zone perfecte de camuflaj si vanatoare pentru stiuci. Acestea sunt zonele in care cu totii am inceput sa pescuim pe primul lac. Au aparut stiuci de la primele lanseuri semn ca locatia este una cu o populatie de stiuci extrem de bine reprezentata.
In momentul in care peste lac s-a asternut acalmia, impreuna cu Adrian Spiac ne-am deplasat pe rau, intre cele doua lacuri si indrumati de ghidul nostru am gasit o zona cu apa foarte mica, practic o insula, urmata de o zona mai adanca, de aproape 2 metri, iar pe fund apei iarba subtire si lunga. Si a inceput spectacolul. Dadusem de zonele preferata de stiuci. Pe o distanta de 200 de metri de rau in care se succedau bolovani mari, zone unde apa curgea mai lin, suprafete acoperite de vegetatie submersa stiucile se simteau la ele acasa si, ceea ce ne convenea si noua, se hraneau.
Am trecut asadar cu totii la un pescuit de stiuca atipic pentru noi in care modalitatea cea mai eficienta s-a dovedit a fi plutirea in deriva cu barca pe rau, paralel cu malul si lansarea nalucilor perpendicular pe mal si jucate in zonele cu vegetatie. Atacurile stiucilor erau de cele mai multe ori violente, la vedere, si de cele mai multe ori se desfasurau din iarba de pe fundul apei catre suprafata. Dar ce ne-a surprins pe toti a fost puterea si comportamentul lor. Perfect camuflate, aceste stiuci stiu sa profite de curentul destul de puternic pe alocuri, lupta cu ele oferind momente realmente de neuitat si driluri prelungite care iti urca adrenalita la cote inalte. Daca se intampla sa se foloseasca si un echipament Mediu ca putere, rezulta o lupta pe viata si pe moarte. Momelile castigatoare au fost atat nalucile metalice cat si voblerele, jucate undeva in suprafata, la jumatate de metru, in prima parte a zilei sau mai la adancime, in sesiunea de seara.

Pe totat doua zile satisfacatoare cu peste o suta de stiuci cu o medie extrem de ridicata.