Ciortanul de la capătul ţevii

Nu am avut niciodată pretenţia de a fi un bun cunoscător al staţionarului, deşi este stilul de pescuit pe care l-am exersat cel mai frecvent. Rând pe rând, am descoperit şi am furat; am experimentat şi am ratat, însă, de fiecare dată, am tratat partenerii de pescuit cu respect şi am încercat să văd pescuitul prin prisma opticii lor. Întotdeauna am avut rezultate după o partidă de pescuit, iar dacă nu am învăţat tehnici ciudate am aflat măcar o viziune diferită de a mea despre ceea ce numim cu toţii pescuit şi lupta cu peştele. Bogdan LEU

Pe Radu Prisecaru şi Nicu Stanca i-am găsit drept doi pescari temuţi în partea de vest a ţării. Echipaţi cu cele mai performante ustensile şi orientaţi mereu spre strategie. Am avut revelaţia modului în care şi pescuitul poate fi tratat exact ca un joc de şah când am asistat la unele discuţii ulterioare unor întreceri mai mult sau mai puţin amicale de pe la noi. „Unde ai greşit? Ai văzut că în sectorul meu apa a fost mai mică. Nu cred că mixurile pe care le-ai folosit pot da randament în această perioadă a anului” sunt câteva frânturi din eternul dialog al celor doi. Aşa cum fiecare detaliu poate face diferenţa în pescuit, tot aşa am convingerea că veţi descoperi măcar un lucru nou legat de fascinantul freamăt al căutătorului de peşti. Din păcate, unele dintre secrete vor rămâne poate pentru totdeauna nedescoperite.

Plătica de Săruleşti
Acumularea Săruleşti este unul dintre cele mai bune locuri din ţară pentru pescuitul plăticii. În astfel de locuri, trebuie ţinut seama de patru elemente definitive: nada, aditivii, pământul şi larvele. Bancurile de plătică se adună în genere la praguri, unde mănâncă la mai puţin de două palme de fundul apei.

"O primă nădire se face cu pământ în proporţie de 30-40%, amestecat cu nadă Sensas pentru plătică, aditivată cu aditivi cu aromă de scorţişoară sau alte arome iuţi. Dacă vrem să atragem plătica pe nadă şi să o ţinem acolo, nu amestecăm nada cu aditivi dulci, pentru că aceştia atrag crapul şi putem avea bătăi de cap la recuperare, deoarece lucrăm numai cu monturi fine", spune Radu Prisecaru. După nădirea grea cu pământ, acelaşi ingredient obligatoriu se amestecă cu bentonită (un liant natural special) la care se adaugă un pumn de fouillis (larve foarte mici). Acest amestec se nădeşte cu praştia pentru a-l menţine exact în dreptul plutei.
„Cam acestea ar fi, în mare, regulile de bază când urmărim plătica. Mai mult de atât chiar nu pot să spun, pentru că mi-au trebuit şi mie ani de zile pentru a descoperi diferite secrete, iar în pescuitul de competiţie reţeta proprie chiar nu se poate spune, însă la succesul acesteia concură claritatea apei, vântul, valurile, absolut totul”, spune Radu Prisecaru.
Se ştie mai peste tot în comunitatea amatorilor de staţionar că hunedorenii sunt maeştri în pescuitul obletelui sau al albiturii, cum este denumit popular în zona oraşului de pe Cerna. Locul de antrenament este lacul Cinciş, situat la mai puţin de 20 de kilometri de fostul oraş al furnalelor. Acolo, orice hunedorean ştie că, dacă vrei să ai randament, trebuie să pescuieşti obligatoriu „pe nor” – mai exact, trebuie selectată doar nada care formează un mic noruleţ în apă, iar pluta se aruncă doar în acel loc. Fiind un pescuit de viteză, în momentul în care bancurile de albituri au părăsit locul „cu nor”, se nădeşte din nou. Hunedorenii au pus în practică tehnica pescuitului „pe nor” şi pe lacul Săruleşti, atunci când urmăresc plătica.
"Bancurile de plătică se ţin în loc numai cu ajutorul nadei. De multe ori, la competiţii, dacă observ că la nada de crap s-a băgat plătică, atunci îmi schimb rapid strategia şi pescuiesc numai la plătică. Folosesc linii de 0,14 cu 0,12 sau 0,16 cu 0,14, cel mult. De multe ori, pescuitul plăticii este similar cu cel al albiturii, în sensul că trebuie făcut un nor de nadă şi numai acolo se pescuieşte", precizează Radu Prisecaru. Foarte important de ştiut este faptul că amestecul fouillies-urilor cu nada de orice tip nu dă rezultate, pentru că larvele în contact cu nada mor foarte repede.

Câţiva ciortani
Antrenamentele cu zeci de kilograme de peşte prins nu mai sunt un secret pentru pescarii din vestul ţării care ştiu să aleagă de fiecare dată bălţile populate bine cu peşte. Aşa se întâmplă de o bună bucată de vreme la Corneşti, judeţul Timiş, unde în ultimul timp mai toate competiţiile s-au dovedit un succes. "Balta este suprapopulată cu crap între 0,5-1,5 kg. Peştele nu este în general mofturos. Cheia la concursurile de la Corneşti este viteza cu care scoţi peştele din apă, pentru a nu pierde mult timp, deoarece peştele mănâncă bine, iar dacă îl aduci pe nadă atunci este recital. Contează foarte mult corelarea elasticului de rubeziană cu grosimea firului. Intră şi la porumb şi la vierme. Tehnica de bază este rubeziana la 11 m. La lungimi mai mari, nu o prea poţi ţine dacă bate vântul tare. Şi aşa, la 11 m, dacă nu este de calitate, nu o poţi ţine pe zona nădită. De regulă, încerc să aduc peştele pe standul meu, indiferent cine pescuieşte în stânga sau în dreapta. Dacă vântul creşte în intensitate, prind mai slab, din cauză că pescuiesc în afara zonei nădite; efectiv, nu pot ţine rubeziana. De regulă, pescuiesc cu plută de 0,5gr, fir de 0,16, strună de 0,14, cârlig nr.10. Ca momeală – trei viermi, iar când intră carasul trec rapid pe porumb ca să scap de ei. Nada – clasicul Sensas.”
Acelaşi staţionar însă la sheffield – des întâlnite în vestul ţării sunt plutele Walter Tamas cu greutăţi între 5 şi 14 grame. Acestea se leagă cu un dispozitiv special, la modul fix, unde apa este de până în 2 metri, iar la adâncimi mai mari se poate folosi o montură culisantă.