Apa vie

Poluarea, modificarea şi distrugerea habitatelor naturale a fost resimţită din ce în ce mai mult începând cu a doua jumătate a secolului XX. Revoluţia industrială declanşată cu mai bine de 200 de ani în urmă şi accelerată după cel de-al doilea război mondial a produs modificări majore habitatelor naturale, inclusiv celor acvatice. Protecţia apelor şi peştilor nu se aflau acum un secol printre priorităţile vremii, mişcarea ecologistă luând amploare tocmai ca o reacţie de răspuns la această stare de fapt. În faţa dezastrului existent, cu multe ape moarte sau grav afectate era necesară o acţiune concertată de evaluare rapidă a stării ecosistemelor, urmată de acţiuni de refacere şi renaturare.

Pentru monitorizarea şi stoparea surselor de poluare şi refacerea habitatelor se impunea evaluarea situaţiei ecosistemelor afectate prin compararea lor cu ape similare, puţin sau deloc influenţate de activităţile umane. La mijlocul anilor '80 necesitatea unor tehnici de evaluare biologică a devenit stringentă, pentru monitorizarea şi evaluarea resurselor naturale afectate. Evaluarea urma să asigure informaţiile necesare pentru a putea lua cele mai bune decizii şi acţiuni pentru acţiunea de refacere şi renaturare a habitatelor afectate.

Evaluarea biologică
Cel mai rapid s-au mişcat autorităţile americane care au finanţat studii aprofundate în acest sens. Cercetătorii au elaborat protocoale de evaluare rapidă cu următoarele caracteristici:

• costuri reduse cu rezultate valide;
• investigaţii multiple pe durata unui sezon de cercetări;
• concluzii clare care să permită luarea celor mai bune decizii;
• generarea de rapoarte ştiinţifice care să poată fi înţelese uşor de autorităţi şi de public;
• proceduri care să nu afecteze mediul;

În Statele Unite ale Americii, la sfârşitul anilor '80, s-a început selectarea celor mai bune metode de evaluare biologică, folosite de Agenţia federală de mediu. Astfel a fost standardizat un protocol de evaluare, ce a fost ulterior îmbunătăţit de două ori, pe baza experienţei acumulate, de către agenţiile de mediu regionale, pentru evaluări mai complexe şi complete.
Integritatea biologică
Utilizarea evaluărilor biologice în monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă ajută la definirea unui criteriu esenţial – cel al integrităţii biologice a apelor de suprafaţă. Multe din poveştile de succes privind refacerea ecologică a unor ape anterior distruse de poluare a însemnat refacerea sau revenirea speciilor de peşti cu valoare recreativă sau a altora sensibile din zonele unde dispăruseră.

Integritatea biologică a fost definită drept “capacitatea de a susţine şi păstra un echilibru al comunităţilor de organisme care au o compoziţie şi diversitate comparabilă cu cea din habitatele naturale din zona respectivă”.
Integritatea resurselor de apă influenţează direct asupra gradului de calitate şi siguranţă a resurselor de apă potabilă, consumului fără riscuri al peştelui ce trăieşte în aceste ape, reintegrarea apelor uzate, a apelor menajere şi păstrarea unui ecosistem acvatic variat şi sănătos.

Integritatea biologică se bazează pe utilizarea indicatorilor biologici. Există mai multe categorii de indicatorii biologici reprezentanţi de perifiton (alge, bacterii, detritus), macro-nevertebratele bentonice (crustacei, viermi, insecte, moluşte) şi populaţiile piscicole pentru evaluarea calităţii ecosistemului.

Avantajele utilizării monitoringului biologic sunt:

• comunităţile biologice reflectă pe deplin integritatea ecologică (chimică, fizică şi biologică);
• comunităţile biologice integrează efectele diferiţilor factori poluanţi şi de aceea furnizează o imagine completă a impactului general asupra ecosistemului;
• comunităţile biologice integrează efectele poluante de-a lungul timpului şi asigură o măsurare ecologică a condiţiilor fluctuante de mediu;
• monitorizarea periodică a comunităţilor biologice este relativ ieftină, în special când se compară cu costurile evaluării efectului toxic al poluanţilor, fie că este vorba de teste de toxicitate sau de teste chimice;
• starea comunităţilor biologice este de interes direct pentru public ca demers pentru un mediu fără poluare;
• acolo unde nu există criterii pentru de evaluare a impactului specific asupra mediului (surse non-punctuale de poluare care afectează habitatul), comunităţile biologice pot oferi singura modalitate practică de evaluare;

Indicatorii biologici reprezintă cea mai sigură şi mai precisă modalitate de măsurare a sănătăţii unei ape curgătoare sau stătătoare. Însă asta nu înseamnă că alte măsurători, de chimism sau de habitat nu sunt necesare. Uneori schimbări în calitatea apei (chimismul, parametrii fizici, cum sunt temperatura şi conţinutul de sedimente) şi schimbările de habitat intervin mai rapid decât modificări în comunităţile biologice acvatice şi astfel de analize (chimice, fizice) pot semnala rapid modificări pe care indicatorii biologici îi semnalează mai târziu. Calitatea apei şi a habitatului sunt utilizate ca indicatori de diagnostic, pentru determinarea cauzelor şi a surselor problemelor ce afectează biota, adică totalitatea comunităţilor de plante şi animale dintr-un ecosistem.
Peştii – cei mai buni indicatori biologici
Tehnicile utilizate în monitoringul biologic se focalizează pe evaluarea calităţii apei (constituenţi fizico-chimici), parametri de habitat şi analiza indicatorilor biologici. În unele ţări agenţiile de control a calităţii apei folosesc cu preponderenţă analiza macronevertebratelor bentonice, considerată cea mai utilă metodă în evaluarea integrităţii biologice. Însă standardele de calitate ale apei şi opinia publică este mai direct legată de statutul apelor ca sursă de peşte. Pentru aceasta au fost elaborate protocoale diferite pentru evaluarea populaţiilor piscicole. Aceste protocoale se bazează pe indexul de integritate biotică care foloseşte structura unei populaţii piscicole pentru evaluarea calităţii apei.

Avantajele utilizării peştilor ca indicatori biologici în programele de monitoring ecologic sunt numeroase:

• peştii constituie buni indicatori ai efectelor pe termen lung (mai mulţi ani) pentru habitate mari, deoarece au durată de viaţă relativ lungă şi sunt mobili;
• comunităţile de peşti includ în general o multitudine de specii care reprezintă mai multe niveluri trofice (omnivori, erbivori, insectivori, planctivori, piscivori). Aceştia tind să integreze efectele unor niveluri trofice inferioare, aşadar structura comunităţilor de peşti reflectă gradul de sănătate al mediului la un nivel integrat;
• peştii sunt la vârful reţelei trofice acvatice şi sunt consumaţi de oameni, ceea ce îi face importanţi pentru evaluarea contaminărilor;
• peştii sunt relativ uşor de colectat şi de identificat la nivel de specie. Pot fi sortaţi şi identificaţi în teren de personal experimentat şi în consecinţă eliberaţi nevătămaţi;
• cerinţele de mediu pentru marea majoritate a peştilor sunt bine cunoscute. Există multă informaţie despre stadiile de dezvoltare şi despre regimul de viaţă, precum şi despre distribuţia speciilor;
• standardele de calitate ale apei sunt caracterizate în termeni piscicoli. Monitorizarea peştilor asigură o evaluare directă a resursei piscicole, ce permit stabilirea de cote de pescuit, ceea ce evidenţiază importanţa peştilor pentru pescarii sportivi sau comerciali;
• peştii reprezintă aproape jumătate din speciile şi subspeciile de vertebrate periclitate la nivel global;

După eliminarea surselor de poluare punctuale identificabile pe baza analizelor chimice, evaluarea condiţiilor biologice este cea mai efectivă modalitate de evaluare a impactului cumulativ al surselor de poluare non-punctuale, care pot include degradarea habitatului, contaminare chimică, captări de apă în scopuri industriale, agricole, menajere. Tehnicile de evaluare biologică pot îmbunătăţi evaluarea efectelor surselor de poluare non-punctuale sau efectele combinate ale surselor punctuale şi non-punctuale prin compararea indicatorilor biologici înainte şi după implementarea controalelor. În acest mod caracteristicile biologice pot fi folosite pentru măsurarea răspunsului specific al ecosistemelor la acţiunile de prevenire a poluării şi de refacere a ecosistemelor afectate.
Monitoringul biologic are deja o perioadă relativ lungă de utilizare. Cu toate astea, paşii intermediari în controlul poluării, identificarea cauzelor şi limitarea efectului surselor de poluare necesită informaţii integrate de mai multe tipuri: chimice, fizice, toxicologice şi/sau date de monitoring biologic.

Ce influenţează calitatea unei ape, curgătoare sau stătătoare?
Asigurarea integrităţii resurselor de apă reprezintă mai mult decât asigurarea calităţii apei, pentru că încorporează toţi factorii esenţiali care includ caracterul şi funcţiile cursurilor de apă. Conceptul de sănătate al resurselor de apă sau de integritate, include cei cinci factori majori: chimismul apei, structura habitatului, dinamica energiei, interacţiunile biotice şi caracteristicile hidrologice (regimul de curgere al apei) şi modul cum aceşti factori interacţionează pentru sănătatea şi sustenabilitatea ecosistemelor acvatice.