Crapsodii de primăvară

Unii spun că toamna târziu crapul se hraneşte cel mai bine din dorinţa de a acumula cât mai mult pentru iarna care va veni. Şi că exemplarele capitale atunci se prind. Alţii merg şi mai departe afirmând că recordurile se doboară în sezonul hibernal. Mai există şi teoria clasică, pe care o găsim şi în manualele de piscicultură, despre sfârşitul lunii mai şi începutul lui iunie, interval în care peştii consumă cantităţi impresionante de mâncare. Campaniile extinse de nădire din această perioda pot atrage spre cârlig exemplarele mari, după ce încrederea crapilor a fost câştigată cu meniul servit de pescar zi de zi. Totuşi, eu sunt de părere că la începutul primăverii peştii mari sunt cel mai uşor de păcălit. Antreuri pentru peşte mare

Am observat în timp că doar în primele partide de pescuit ale sezonului am prins crapi maricei, la numai câteva minute de la instalare, aruncând o lansetă sau două la distanţe mici sau medii. Fără să nădesc, eventual cu un saculeţ solubil sau cu câteva boiliesuri pe bandă solubilă. În locurile respective, în alte circumstanţe, aş fi aşteptat vreo două luni pentru o trăsătură. La Tâncăbeşti, pe un loc pe care îl ştiu foarte bine şi pe care pescuiesc regulat după exemplare capitale ( "Avicola", pentru cine cunoaşte lacul) am prins cel mai mare crap în aprilie, la o lansetă aruncată departe de plaur. Se ştie deja că la Tâncăbeşti crapii foarte mari îşi fac veacul sub plauri şi sunt prinşi regulat la monturile aruncate la câţiva centimentri de buza acestora. Ei bine, peştele de douăzeci şi două de kilograme şi jumătate despre care vorbesc a constituit recordul zonei respective. Era un crap destul de tânăr şi sănătos, despre care nu am auzit să mai fii fost prins de cineva. Părăsise plaurul, zona lui de maximă siguranţă şi se aventurase 70 de metri în larg.

După o tonă de peşte
În Ungaria, la concursul de la Maconka, am prins în 100 de ore, împreună cu Vladuţ şi Cristi, peste o tonă de peşte. Evident, balta are un potenţial deosebit. Competiţia s-a desfăşurat la începutul lunii mai, pe un frig pătrunzător. Matematic vorbind, la o asemenea cantitate de crap prinsă poţi trage nişte concluzii mult mai pertinente decât în cazul partidelor sau concursurilor obişnuite. Noi am picat pe un stand situat pe la jumătatea lacului şi prindeam regulat crapi oglindă a căror greutate varia între 6 şi 10 kilograme. La o extremitate a bălţii, într-o zonă invadată de stuf şi cu apă mai puţin adâncă, se prindeau crapi cu solzi mai mari, 12-17 kg. Discutând cu patronul maghiar despre acest subiect ne-a explicat că "solzoşii" cu pricina sunt în substanţială minoritate faţă de surorile lor golaşe şi că se prind pe toată durata sezonului aproape exclusiv pe coada lacului. Mai mult, ne-a asigurat că există în lac şi exemplare de peste 20 de kilograme. Cu toate acestea, în ultima dimineaţă de concurs am adus pe mal trei crapi cu solzi, toţi săriţi de 12 kilograme. Era evident ca străbătuseră o distanţă considerabilă de la locurile unde stau de obicei până la vadul nostru.
Pe toate bălţile există locuri consacrate drept foarte bune, locuri medii şi locuri proaste. Asta o ştie toată lumea. Nu discut acum despre o eventuală relativitate a acestor categorisiri, ci am sa plec de la premiza că lucrurile aşa stau şi în realitate. Am observat că pe vadurile cotate slab, pe care în timpul sezonului se prind crapi puţini şi mici, primăvara devreme lucrurile nu mai stau deloc aşa. Chiar la ultimul concurs de la Tâncăbeşti, care s-a desfăşurat în aprilie, o echipa Senzor (Vladuţ, Cristi şi Cornel) a prins două bucăţi pe la 16 – 17 kilograme, într-un loc care nu spune nimic celor care frecventează lacul respectiv: între “Dinamo” şi “Salcie”.

Mizilicuri
Un lucru e clar: în prag de primăvară crapii mari îşi părăsesc teritoriul şi ies la plimbare. Apa e încă rece, ei nu sunt dispuşi să consume hrana în cantităţi mari, însă umblă după ea. Mănâncă mai puţin, dar cu mare poftă. Ciugulesc de ici şi de colo. Abia atunci când temperatura apei va depăşi 18 grade C crapii se vor hrăni la intensitate maximă. Atunci însă, suspiciozitatea peştilor va creşte şi ea. Exemplarele mari se vor retrage pe teritoriile lor, pe care nu le vor mai părăsi tot anul. În perioada despre care vă vorbesc însă, îi găsim cu garda jos.
Dacă ar fi să dau un exemplu haios, imaginaţi-vă flămânzi în faţa unei mese de sărbătoare care urmează să conţină multe feluri, care mai de care mai gustoase. Aperitivul (însoţit de o ţuiculiţă) îl veţi aprecia cel mai mult, chiar dacă va fi servit în cantităţi mici, ca doar de asta e aperitiv, nu? Un fel de încălzire pentru ce urmează. Abia la celelalte feluri de mâncare veţi începe să mai refuzaţi din ele, sau să mâncai mai precaut, în timp ce vor fi făcute publice diferitele afecţiuni, regimuri sau cure de slăbire în timp de derulare.

În fine, ar mai fi un aspect deloc de neglijat: deoarece la noi nu se pescuieşte iarna, începutul primăverii găseşte lacurile liniştite şi nenădite. A devenit deja o axiomă în rândul pescarilor de crap români că primăvara se pescuieşte pe “fineţe” (?!?), cu fire de forfac subţiri (12 – 15 lb) şi cârlige mici (nr.6 – 4), iar vara aceste accesorii cresc considerabil în grosime şi dimensiune. Cârligele de crap numerele 8, 10 sau chiar 12 constituie în continuare doar curiozităţi din revistele englezeşti. De asemenea, firele de forfac suple, cu o rezistenţă de 10 sau 8 lb. Eu vă sfătuiesc să le încercaţi şi să nu le mai trataţi cu reticenţă. Nu uitaţi că vara, în plin sezon, peştele este suspicios şi supus unei presiuni constante din partea pescarilor. Un fir textil gros ca un carmac de 1/0 nu va aduce nici un avantaj, exceptând confortul psihic creeat de scenariul unei potenţiale trăsături de crap imens, care nu va scăpa vreodată.

Monturi poliglote
Primăvara, ca să revin la oile noastre, un forfac legat cu un Merlin de la Kryston de 12 lb, cu un cârlig Korda nr. 8, vă poate aduce mari satisfacţii. Încercaţi! Boiliesurile pe care le folosesc în această perioadă a anului sunt de 14 – 18 mm. Pentru cei care pescuiesc cu ready made-uri, profit de ocazie să vă aduc la cunoştiinţă că firma Solar a lansat anul acesta o gamă de astfel de boilies-uri. Le-am testat împreună cu băieţii mei şi pot să vă spun că sunt excelente. Primăvara majoritatea lacurilor au zone cu vegetaţie pe fund, fapt ce poate constitui un impediment major în prezentarea corectă a momelii. Totuşi, eu prefer aceste porţiuni de substrat acoperite cu un strat de iarbă şi frunze şi le consider mai productive decât cele curate. Folosesc monturile “om de zăpadă” sau chiar pop-up-ul simplu, echilibrat cu o alică de plumb. Dacă vreau să pescuiesc cu o singură bilă de fund, atunci agăţ pe cârlig doi pufuleţi solubili şi montura mea se va aşeza uşor pe frunze. Îmi place să dau cu saculeţi solubili în care pun pelete CSL şi câteva boiliesuri sfărâmate, dar cel mai mult în această perioadă a sezonului folosesc banda solubilă pe care înşir 3-4 bile. Bandă solubilă este mult mai bună decât clasicul fir solubil pentru că boiliesurile stau distanţate unul de celălalt şi nu rămân lipite după topirea PVA-ului.

Visul unui crap de primăvară
Pescuitul la crap primăvara presupune în primul rând multă imaginaţie. În general nu-mi plac stereotipurile şi lucrurile împământenite în pescuit şi cu atât mai puţin sunt aplicabile în această perioadă a anului. Tocmai din acest motiv îmi place la nebunie concursul de la Haromfa, din Ungaria, care se desfăşoară în luna martie. Am scris şi anul trecut un articol de la această confruntare care se ţine pe “Iadul verde”, aşa cum este supranumit lacul. Fiind vorba despre un pescuit la crap “plantat, cu 6 lansete de echipă şi desfăşurat pe cinci manşe a câte 20 de ore ( locurile se trag la sorţi în fiecare manşă) imaginaţia pescarilor poate zburda în voie.
În echipa cu Cristi Mitrea (Senzor) şi Sorin Rudeanu (Energofish) am reuşit şi anul acesta să prindem podiumul. Am avut o medie a capturilor de opt kilograme şi am fost singura echipa din concurs care a prins peşte în fiecare manşă. Cu toate că noaptea mercurul termometrului coboară sub zero grade, crapii maghiari îşi începuseră activitatea şi se aflau exact în perioada optimă pe care am descris-o în acest articol.

Acum suntem în luna mai şi vara bate la uşă. Lacurile au început să se umple de pescari, concursurile de pescuit la crap sunt în plină desfăşurare. De acum înainte când am să mă aşez pe un loc de pescuit mă voi gândi la cât o fi nădit cel care a stat acolo înaintea mea sau la câţi înaintaşi o fi lăsat pe sub apă. Şi o să-mi fie tare dor de zilele în care aruncam o lansetă la întâmplare cu un săculeţ solubil şi până s-o pregătesc pe a doua senzorul începea să ţipe…