Românăria

După un dezmăţ K1 în care Agenţia Naţională de Piscicultură a tăiat boaşele Companiei aceleiaşi pisciculturi, nu s-a mai găsit destulă forţă şi pentru a elibera permise. Aşa se face că un an de zile pescarii sportivi români au devenit braconieri fără voie. Pleacă unii, vin alţii. Şi dacă ar fi numai asta, tot ar fi bine. Liantul care leagă o guvernare de alta este ciclul folcloric zidire-demolare, după reţeta seculară a Meşterului Manole. La sfârşit de mandat, lucrarea se năruie, singură sau ajutată, pentru a permite politicienilor proaspăt aleşi zidirea unei noi tranşe din banii contribuabililor în castele de nisip. Şi uite aşa dăm sens alternanţei la putere cu visteria rămasă goală ciclic, din patru în patru ani, pentrucă vorba aceea, cine mai stă să bage hârleţul în moloz pentru a face monetarul când, oricum, s-a ales praful de coşmelie? Nu v-aş fi răpit timpul cu această legendă inevitabil politizată dacă tot haosul întreţinut în numele democraţiei dâmboviţene nu ar scutura din temelii şi tagma pescarilor sportivi. După un dezmăţ K1 în care Agenţia Naţională de Piscicultură a tăiat boaşele Companiei aceleiaşi pisciculturi, nu s-a mai găsit destulă forţă şi pentru a elibera permise. Aşa se face că un an de zile pescarii sportivi români au devenit braconieri fără voie. În fine, pe ultima sută a mandatului liberal agenţia a legiferat abolirea sclaviei pescăreşti prin desfiinţarea obligativităţii asocierii şi a mai dres busuiocul. Noul permis, valabil în toată ţara, trebuia doar tipărit. La început de drum, epoca social – democrat – liberală a adus la agenţie un şmecher din defuncta companie care nu numai că nu a tipărit permisul, dar l-a şi blocat. Iată cum, după patru ani, revenim de unde am plecat! Ca să înţelegeţi că pe uninominali şi pe clientela lor politică din ministere îi doare la bască de cele câteva sute de mii de pescari sportivi, de apele acestei ţări şi de peşti, trebuie să vă mai spun că - asemenea permiselor - prohibiţia la ştiucă este blocată. În consecinţă ştiucile, mai ales cele din Deltă, scăpate de la ultima curentare, îşi leapădă icrele nu în baltă, ci în borcanele lipovenilor pentru a-i susţine financiar să-şi cumpere şi anul acesta un motor nou la barcă, mai rapid decât al fraierilor care fac controale. Pentrucă am ajuns la Deltă, nu putem să trecem cu vederea mazilirea lui Liviu Mihaiu de la conducerea administraţiei rezervaţiei. Nu cred, mai ales aici la Romanica, în figuri mesianice, dar sunt convins că Mihaiu ar fi făcut ceva deranj printre braconieri, judecători care put a peşte de la o poştă sau printre poliţiştii mânjiţi la mustaţă cu icră neagră. Aşa, numai din orgoliu de ONG-ist şi tot ar fi ieşit ceva. Acum, cu fondurile pentru renaturare blocate, cu păsările căsăpite de vânători, cu peştele exterminat de braconieri, cu pădurile tăiate de Romsilva, cu stuful plecat la export şi cu terenurile făcute pachet pentru mafia imobiliară de pe Litoral, viitorul Deltei Dunării arată ca o agonie prelungită a Biosferei. Asta doar dacă între timp nu este eutanasiată uman de cine ştie ce baron de partid care consideră că este mai rentabil să-i dea foc.