Plute cu scârţ

Ceea ce părea a fi doar un subiect pentru rubrica de întrebări şi răspunsuri s-a transformat uşor într-un articol, nu prea mare, nici prea mic, să ne veselim un pic. Întîi, a fost o discuţie prin e-mail cu domnul V.S. din Bucureşti despre cartea noastră, La Peşte. Idei, impresii, sugestii, ca în orice discuţie între pasionaţi. La un moment dat, domnia sa şi-a exprimat o mirare: “N-am văzut în cartea dumneavoastră nimic despre pluta cu balama.” Corect. Pentru că nici în vis, măcar, nu mi s-a arătat o plută cu balama. Două vorbe despre balama
Întîi, a fost o discuţie prin e-mail cu domnul V.S. din Bucureşti despre cartea noastră, La Peşte. Idei, impresii, sugestii, ca în orice discuţie între pasionaţi. La un moment dat, domnia sa şi-a exprimat o mirare: “N-am văzut în cartea dumneavoastră nimic despre pluta cu balama.” Corect. Pentru că nici în vis, măcar, nu mi s-a arătat o plută cu balama. Până la această discuţie, mărturisesc cu umilinţă, nici nu am ştiut că aşa ceva există.


Lumea fantastă a pescarilorLumea fantastă a pescarilor
Pescuitul nu e numai performanţă. Nu vom înceta să vă facem cunoscute cele mai interesante idei şi reuşite ale aşilor pistelor româneşti şi internaţionale, însă e vremea, poate, să spunem că pescuitul, şi o ştiţi la fel de bine, e mai mult decât atât. Contează, desigur, să fii spirt şi să ştii să prinzi cât mai mult în cât mai puţin timp. În fond, aceasta e lecţia competiţiilor, aplicabilă perfect şi în afara lor. Avem, unii, puţin timp pentru ieşiri, aşa că n-ar strica să fim eficienţi. Cum? Ne-o spun campionii, iar noi vă transmitem aceste lucruri. Dar asta nu e tot. E grozav să prinzi mult, dar egal de grozav e şi să prinzi pur şi simplu. E grozav să mergi la sigur pe mâna campionilor, dar egal de grozav este şi să mergi pe mâna ta, cercetând, improvizând, meşterind, testând, într-o dulce uitare de sine, cu gândul departe de orice performanţă şi aproape de raiul care e apa cu stufurile şi peştii ei. Artizanat în toată puterea cuvântului, pluta cu balama e la fel de fantastă precum suntem şi noi: ne umblă mintea ca telefericul cu elice, în contrast cu a peştilor, cărora le stă în loc de câte le e dat să vadă. Sunt multe ideile pescarilor de aici şi de oriunde. Iată una dintre ele.

Pluta cu balama/pluta-balama. Ce este aceasta?
Nici cele mai meştere cuvinte nu pot înlocui în expresie un desen bine făcut. Domnul V.S. (la rugămintea domniei sale îl identificăm doar cu iniţialele numelui său), ne-a expediat prin e-mail desenul pe care îl vedeţi în pagina de titlu a articolului nostru. Am dat acestui desen puţină culoare şi un strop de precizie a liniei, graţie îndemânărilor meşterului revistei noastre, care e graficianul Marian Leonida, dar am păstrat consistent din compoziţia originalului desenat cu migală de corespondentul nostru. Ce vedem? Un bălaure. Nu. O plută care se “frânge” undeva la nivelul chilei, pentru că aceasta are un fel de balama care îi dă un joc extrem de asemănător wagglerelor, atunci când sunt fixate de linie.

Folosuri şi antifolosuri
Pentru că nici măcar nu visasem, cum spuneam, că aşa ceva există, ar fi fost culmea să îmi exprim o părere în materie. Am preferat să cer opinia unora dintre aşii pescuitului românesc, pe care i-am ales nu numai pentru că ştiu despre ce vorbesc atunci când subiectul de discuţie este pescuitul, dar şi pentru că toţi sunt pescari în zona sudică a ţării, în care acest tip de flotor pare a cunoaşte (sau a fi cunoscut, într-un trecut recent), o utilizare mai largă.

Deci…
Concluziile par a fi următoarele:
1. pluta permite scufundarea banierei, adică a firului dintre plută şi băţ, exact ca şi wagglerul, cu care, în esenţă, ca principiu de funcţionare, seamănă perfect. În felul acesta, baniera este sustrasă vântului şi nu mai face buclă pe suprafaţa apei.
2. se pescuieşte cu ea cu deosebire la varga fixă, dar nu e exclus nici un pescuit la mică distanţă cu lanseta.
3. o plută alungită clasică, cu chilă, bine făcută şi echilibrată, înlocuieşte cu succes modelul cu balama
4. în competiţii nu o foloseşte nimeni.

Cam asta ar fi. Pentru fanii meşterelilor, e o idee. Chiar dacă nu e pluta din poveşti (altfel, ar da cu ea toată lumea prin campionatele europene sau mondiale), e un model cu care lumea a prins şi mai prinde peşte, şi ăsta e singurul lucru care contează, în definitiv. Poate încercaţi şi voi cu aşa ceva, între două meciuri internaţionale, şi ne scrieţi pe www.aventurilapescuit.ro , în topicul de staţionar, ce părere v-aţi făcut. Fir întins şi, la momentul X, să vă ţină balamaua!

Constantin Mateescu, triplu campion naţional la individual, triplu campion naţional cu echipa EnergoTeam, Bucureşti.

“Avantajaţi ar fi doar cei ce pescuiesc folosind mai multe beţe în acelaşi timp, pentru că firul este mai mult scufundat, deci nu mai face fleşă (buclă) pe apă, nu mai este cărat uşor în lateral. De asemenea, înţepătura se face direct “în peşte”, întrucât pluta este prinsă doar la un capăt şi poate bascula uşor în lateral datorită balamalei. Dar nu cred că este o plută bună pentru competiţie.”


Valentin Oprişănescu, triplu campion naţional cu echipa EnergoTeam, Bucureşti

“Eu foloseam cu băieţii, prin ‘84-‘86, nişte modele diferite de cele din schiţa ta, cum e cel din fotografie (fotografia a fost făcută chiar de Valentin Oprişănescu – N. mea). Plutele astea erau perfecte pentru pescuit la caras şi plătică. Se vedea superb când o ridicau şi se auzea cum "pleoscăia" în momentul în care pica "lată" pe apă. Cred ca mai este un tip în Bucureşti care mai face astfel de plute. Nu mai sunt adeptul lor, dar când dau la vargă fixă la râmă sau la pătrăţică se merită. Mişcarea aia, când o ridică şi pică aşa, ca secerată, pe lat, face toţi banii… Nu mai folosesc acum, dar înainte de revoluţie le foloseam cu succes.”



Dragoş Popa, dublu campion naţional, membru al echipei Trabucco, Piteşti.

“După părerea mea, indiferent de modul în care este realizată această plută, cred că folclorul pescăresc şi nu neapărat utilitatea au consacrat-o. Circulă printre unii pescari convingerea că o astfel de plută este mult mai puţin influenţată de vânt sau de valuri şi, astfel, ar fi mai stabilă decât una cu prindere clasică. Eu cred că o astfel de plută îşi poate dovedi o oarecare utilitate doar când se pescuieşte cu lanseta, pentru simplul fapt că firul, fiind prins de plută undeva la mai mult de 10 cm sub nivelul apei, poate fi scufundat mai uşor, atunci când este necesar acest lucru. Majoritatea celor care o folosesc, însă, o pun la linia de vargă. Nu cred că este mai bună la valuri sau vânt decât o plută alungită cu chilă, sau chiar dacât un “creion” subţire şi lung. De altfel, plutele consacrate bune au ochetul prin care se introduce firul astfel poziţionat, încât firul, la o echilibrare corectă a plutei, să plece de sub suprafaţa apei, pentru ca pluta să nu fie influenţată ("trasă" de fir) la cea mai mică mişcare a suprafeţei apei.”